Lohn-ul în Afacerile Economice Internaționale

Definirea lohn-ului

Lohn-ul reprezintă o afacere economică desfăşurată pe bază contractuală între două

firme din ţări diferite în care una execută în schimbul unei retribuţii în bani sau natură un

produs la comandă după modelele, desenele, sub marca celeilalte firme şi, de regulă cu

materiile prime şi materialele acesteia.

Firma care lansează comanda se numeşte ordonator, importator sau beneficiar şi îşi

păstrează dreptul de a comercializa produsul respectiv sub marcă proprie.

Firma care realizează produsul, îndeplineşte rolul de executant şi, în mod

convenţional, este numit exportator.

Lohn-ul privit din diferite perspective

- Din perspectiva comercială, lohn-ul este denumit şi export de manoperă sau de

salarii. Denumirea este discutabilă deoarece pe lângă manoperă se exportă şi

factori de producţie (energie, conbustibil, etc.)

- Din perspectiva cooperării economice internaţionale lohn-ul este denumit

“producţie la comandă”.

- Lohn-ul are totodată atributele unor operaţiuni în contrapartidă, în măsura în care

stingerea obligaţiilor dintre parteneri se face parţial prin produse (materii prime,

produse finite).

- Lohn-ul constituie şi o sursă de promovare a reexporturilor, deoarece ordonatorul

(importatorul), de regulă, vinde produsele respective pe pieţe străine.

CONCLUZIE: Lohn-ul privit din “diferite unghiuri” poate fi considerat o operaţiune

relativ complexă. În esenţă, obiectul afacerii economice îl constituie prelucrarea materiilor

prime, materialelor, a produselor semifinite, aparţinând de regulă uneia dintre părţi

(importatorul) care comercializează produse sub marcă proprie, de către cealaltă parte

(exportatorul).

dispun de

Factori de

producţie:

Clădiri Forţă de

muncă

calificată

Maşini Utilităţi

Executanţii în lohn

Principalele caracteristici ale firmelor participante la afacerile prin lohn:

a) Executanţii în lohn (exportatorii):

- dispun de factori de producţie, clădiri, maşini, utilităţi, forţă de muncă având o

bună calificare;

- nu au mărci de prestigiu şi chiar dacă în paralel produc aceleaşi mărfuri şi

sub marcă proprie, nu dispun de management şi marketing de calitate în

afacerile economice, aşa încât nu exportă sub marcă proprie.

b) Ordonatorii în lohn:

- deţin mărci de prestigiu bine situate pe piaţa mondială;

- dispun de management - marketing de export de calitate superioară;

- valorifică la maximum avantajele care decurg din poziţia bună pe care o deţin pe

piaţă.