Drept Administrativ

1. Conceptul de administratie publica

Termenul de administratie provine din limba latina, fiind compus din prepozitia ad cu semnificatia la, catre, si minister care înseamna servitor, supus, agent, subordonat. Altfel spus, cineva în slujba cuiva. Nu toate notiunile moderne care îsi au originea în trecutul îndepartat si-au putut pastra întocmai sensul lor initial.

De altfel, întelegerea conceptului de administratie în prezent nu se poate realiza facând abstractie de împrejurarea ca administratia publica are un dublu sens sau înteles: cel material si cel formal.

În sens material, administratia înseamna o activitate complexa, de gestiune a treburilor publice, o activitate de organizare a executarii si de executare în concret a legilor de catre structurile anume create. Scopul acestei activitati este realizarea intereselor generale. În concret, activitatea administratiei publice se materializeaza prin emiterea sau adoptarea de acte administrative de autoritate, încheierea de acte de gestiune, prestatii de servicii publice, operatiuni administrative etc.

În sens formal sau organic, administratia este ansamblul de autoritati si institutii publice, având denumiri diverse care realizeaza activitate de administrare, de punere în executare a legilor.

Administratie înseamna, pâna la urma, o activitate complexa, impusa de existenta unui fenomen social (administrativ) si realizata de structuri create în acest scop. Când spui administratie de îndata te gândesti la doua componente – cineva care comanda si cineva care este comandat, administrat

Poate ca lucrul cel mai important în întelegerea conceptului de administratie sta în analiza si perceperea fenomenului administrativ.

Indiferent de punctele de vedere, de teoriile ce s-au nascut pe marginea definirii conceptului de administratie publica, un lucrul este comun si recunoscut direct sau indirect de toti, si anume ca administratia este un mod concret, public de aducere la îndeplinire a dispozitiilor legale, pentru realizarea intereselor publice si private dintr-o societate organizata statal. Administratia publica da viata dispozitiilor normelor juridice adoptate de puterea legiuitoare, ceea ce face ca administratia sa se „subordoneze” puterii legiuitoare. Nu este vorba de o „subordonare tipica”. Ceea ce am denumit „subordonare” mai sus înseamna, în esenta, realizarea competentelor atribuite administratiei publice prin lege, în baza Constitutiei, o esenta fata de lege.

Datorita complexitatii sarcinilor sociale ce revin administratiei publice centrale sau locale aceasta se transforma dintr-o functie si un sistem institutional, într-un fenomen. Administratia publica perceputa ca un adevarat fenomen social, bazat pe norme juridice este realizata de structuri – organe, autoritati, institutii, servicii publice etc. – legal constituite si organizate dupa o matrice piramidala, cu raporturi diferite între fiecare structura, dar coerent asezate, cu competente astfel distribuite încât sa se mentina unitatea, functionalitatea si dinamica sistemului, care sa se integreze cât mai bine în sistemul social statal existent.

2. Institutul de Stiinte Administrative al României si Revista de drept public

În anul 1925, profesorul Paul Negulescu împreuna cu alti entuziasti înfiinteaza Institutul de Stiinte Administrative al României, ca asezamânt stiintific de mare importanta pentru formarea doctrinei administrative românesti si pentru ridicarea calitatii profesionale si deontologice a functionarilor publici si a altor lucratori din administratia publica româna. Desi nu a detinut decât functia de secretar general Paul Negulescu a fost adevaratul conducator al Institutului pe care l-a servit pâna la moartea sa prematura survenita în anul 1945. Înca de la început Institutul si-a stabilit legaturi profesionale si stiintifice cu institutii similare din lume, dar mai ales cu personalitatile importante din lumea cercetatorilor în stiinta administratiei. Obiectivul fundamental al Institutului l-a constituit elaborarea unei doctrine administrative românesti, unitare si coerente care sa conduca la ridicarea calitatii administratiei si a societatii românesti. Institutul si-a onorat cu prisosinta scopul si prestigiul, prin editarea în cadrul sau a uneia din cele mai importante reviste de drept, denumita „Revista de drept public” cu aparitie regulata trimestriala între anii 1926 – 1943, în paginile careia au aparut studii stiintifice ale marilor specialisti români dar si a unor reputati specialisti straini în domeniul dreptului si administratiei.

De asemenea, pentru atingerea scopului declarat sub egida Institutului s-a creat o Scoala de studii si documentare. Prof. Paul Negulescu a dat o deosebita importanta acestei scoli, aratând ca „în administratiune, documentatia joaca un mare rol, caci, numai gratie ei, administratorii pot sa întreprinda activitati serioase si utile, numai bazându-se pe o buna documentatiune, ei pot lua deciziuni conforme cu realitatea si cu legea”

Cursurile acestei Scoli de studii si documentare erau frecventate de functionarii publici în cadrul unor programe de perfectionare, iar diplomele eliberate absolventilor reprezentau acte de studii necesare ocuparii unor functii în administratie. Acelasi ilustru om si specialist, Paul Negulescu, arata ca „întreaga stiinta omeneasca este bazata pe documentatiune”

Institutul de stiinte administrative al României dispunea ca cea mai mare biblioteca de specialitate din România, în care dominau tratatele de drept administrativ si cele de stiinta administratiei. Institutul reprezenta forumul stiintific în care se îmbina cercetarea teoretica cu caracterul practic-aplicativ, prin pregatirea functionarilor publici pentru a-si îndeplini corect si operativ sarcinile specifice.