Reglementări Administrative ale Uniunii Europene

Introducere:

În Uniunea Europeană, aflată în continuă dezvoltare şi expansiune, administraţia publică europeană şi implicit dreptul administrativ european au un rol esenţial, reprezentând fundamentul organizării şi funcţionării Uniunii. Acest fapt se datorează în special funcţiilor care îi sunt conferite administraţiei, locului ocupat de aceasta în cadrul societăţii, mijloacelor pe care le întrebuinţează şi scopului pe care îl slujeşte.

În prezent, Uniunea Europeană trece printr-o etapă în care se pune problema dacă există o administraţie europeană sau dacă asistăm la naşterea unei noi administraţii sau a unui mecanism ce vizează asigurarea cooperării între administraţiile naţionale. Poziţia actuală a dreptului administrativ naţional în Uniunea Europeană este aceea a integrării într-un sistem global de îndepliniri de sarcini, în condiţiile în care nu mai operează prezumţia competenţei exclusive a statului în privinţa îndeplinirii sarcinilor faţă de populaţie. În acest sens, principiul subsidiarităţii joacă un rol esenţial în repartizarea competenţelor între diversele niveluri de realizare a sarcinilor autorităţilor.

Astfel, dacă prin drept administrativ european am înţelege doar dreptul care guvernează organizarea şi funcţionarea instituţiilor UE, ne-am limita la viziunea clasică a organizaţiei internaţionale care nu poate să impună deciziile sale statelor membre decât prin instrumentul tratatului şi necesitatea ratificării lui pentru a produce efecte în dreptul intern. Însă, regulamentele Uniunii Europene sunt de aplicabilitate directă în dreptul intern al statelor membre.

Totuşi, dreptul administrativ european nu poate fi disociat într-un drept administrativ aplicabil doar instituţiilor comunitare şi un drept administrativ propagat în exterior şi aplicabil instituţiilor administrative din ţările membre.

Cunoaşterea mecanismelor de funcţionare a sistemului juridic european presupune analiza principiilor supremaţiei şi efectului direct al dreptului comunitar, precum şi a modalităţilor de asigurare a unui tratament echitabil pentru toţi cetăţenii Uniunii. Astfel, urgenţa demersului studierii dreptului administrativ european derivă din aceea că dreptul comunitar este aplicat direct dar într-o mică măsură de Comisie, ca instituţie comunitară, şi în special de autorităţile administrative naţionale. Cu toate acestea necesitatea democratizării administraţiei şi apropierea ei de cetăţean este un deziderat european împărtăşit de toate ţările membre.

Având în vedere importanţa administraţiei publice europene şi a dreptului administrativ european în cadrul UE, am abordat această temă în prezenta lucrare, considerând că este un punct important de plecare pentru un viitor funcţionar public, ţinând cont de proaspăta integrare a României în Uniunea Europeană.

Capitolul l

Conceptul de drept administrativ al Uniunii Europene:

Conceptul de drept administrativ european este strâns legat de noţiunea de administraţie publică europeană, ea formând obiectul de cercetare ştiinţifică al ştiinţei dreptului administrativ european. Mulţi autori de drept administrativ se întreabă însă dacă există o administraţie europeană şi dacă asistăm la naşterea unei noi administraţii sau doar a unui mecanism vizând asigurarea cooperării între administraţiile naţionale.

În prezent, Uniunea Europeană trece printr-o fază în care nu se poate spune că vechile state suverane mai există în forma lor clasică, dar nici nu se poate vorbi de o reală integrare, fiind creat un tip de ordine federală, aflat sub controlul statelor care au generat-o. Acest fapt priveşte atât aspectele constituţionale ale comunităţii, cât şi pe cele administrative. De altfel, Léontin Jean Constantinesco (specialist francez în drept comunitar, de origine română) caracteriza juridic Comunitatea Europeană ca fiind „o organizaţie integrantă cu caracter evolutiv" Astfel, această construcţie incompletă a sistemului comunitar se reflectă şi în administraţie.

Nu se poate discuta încă de un model de administraţie publică europeană. Principalele texte constituţionale ale Uniunii Europene şi anume Tratatul de la Roma (1957) şi Tratatul de la Maastricht (1992) nu prezintă un model de administraţie publică pentru statele membre. O dată stabilită natura democratică a regimului politic, aspectele legate de guvernare şi administraţie sunt lăsate la discreţia statelor membre. Formal, din punct de vedere legal statele membre au autonomie deplină în ceea ce priveşte administraţia