Izvoarele Dreptului Administrativ European

INTRODUCERE

Voinţa socială generală pentru a deveni obligatorie pentru fiecare membru cât şi pentru intreaga colectivitate umană trebuie exprimată prin norme care vor îmbrăca o anumită formă, denumită izvor de drept. Este necesar a se face distincţie între izvoarele materiale şi izvoarele formale ale dreptului. Izvoarele materiale, denumite şi reale, sunt reprezentate de realitatea exterioară, care determină acţiunea legiuitorului. În consecinţă, prin izvor de drept, în sens material, înţelegem viaţa socială, economică şi culturală în complexitatea ei, progresul social care determină naşterea unor reguli de drept şi instituţii.

Din punct de vedere juridic, ne interesează în special izvoarele formale sau formele de exprimare a normelor de drept.

Sensul juridic al noţiunii de "izvor formal al dreptului" surprinde o multitudine de aspecte şi modalităţi prin care conţinutul normei de drept devine normă de conduită şi se impune ca model de urmat în relaţiile sociale. Deci, izvorul formal al dreptului reprezintă regula de conduită prescrisă şi exteriorizată, cuprinsă întro anumită haină juridică.

Lucrarea de faţă îşi propune să treacă în revistă evoluţia dreptului administrativ al ţărilor europene şi înţelegerea dreptului administrativ european. Administraţiile europene s-au influenţat reciproc secole întregi în problemele administrative şi au în comun trăsături importante. Evoluţia relativ recentă a dreptului administrativ nu l-a împiedicat evoluţia profundă Regulile, teoriile sale au suferit schimbări importante. Prin natura sa, dreptul administrativ este evolutiv, schimbător mult mai mult decât dreptul civil, privat. Realităţile sociale, politice, economice ca şi jurisprudenta contribuie la elaborarea de noi reguli în dreptul administrativ, la adaptarea sa faţă de noile probleme În care este necesară intervenţia lui. Mai există o raţiune profundă a evoluţiei dreptului administrativ şi anume: raporturile umane Între stat-individ sau grupări private se transformă mult mai repede decât raporturile dintre particulari.

Mult timp dreptul administrativ a rămas tributar, dominat de concepţiile civiliste (dreptul civil reprezentând dreptul comun cu excepţia situaţiilor în care reglementările exprese creau situaţii exprese). A fost necesar un efort susţinut de a degaja dreptul public de aceste tradiţii, efort datorat doctrinei care, sistematizând regulile desprinse în jurisprudenţă, a relevat originalitatea dreptului administrativ care a început să fie conştient de propria-i existenţă. Lucrarea este structurată pe trei capitole. În primul capitol "Dreptul administrativ în Uniunea Europeană" se porneşte de la definiţia dreptului public care se preocupă de elementele structurale esenţiale ale statului, la definirea dreptului administrativ ca prim instrument ştiinţific de investigare şi modelare a administraţiei. Importanţa dreptului administrativ în crearea unor norme de drept administrativ şi procedură administrativă, care să răspundă nevoilor societăţii la un moment dat. Cel mai important mijloc de cercetare ştiinţifică a fenomenului administrativ este acela de a respecta şi pune în aplicare a principiilor generale.

Norma de drept administrativ face parte din acea categorie de norme juridice care reglementează, ordonând şi organizând, raporturile sociale care constituie obiectul activităţii administrative a statului şi a colectivităţilor locale, cu exceptţia raporturilor sociale care se nasc în procesul realizării activităţii financiare.

CAPITOLUL II

IZVOARELE DREPTULUI ADMINISTRATIV ÎN ROMÂNIA

Dreptul administrativ cuprinde ansamblul normelor juridice ce au ca obiect raporturi juridice de drept administrativ ce se nasc, se modifică sau se sting pentru realizarea puterii executive.Activitatea executivă consta în organizarea executării şi executarea în concret a legilor şi a celorlalte acte normative. Izvoarele dreptului administrativ, Constituţia - principalul izvor de drept administrativ întrucât dispozitiile privitoare la organizarea şi funţionarea administratiei publice, drepturile fundamentale ale cetăţenilor, raporturile dintre autoritatile publice şi între acestea şi cetăţeni, au o forţa juridică superioară cu toate celelalte acte normative. Legile organice – reglementează domenii administrative referitoare la organizarea teritoriului, a învaţmântului, a forţelor armate, administrativ în măsura în care reglementează raporturi de drept administrativ. Decretele Presedintelui României, hotarârile şi ordonanţele Guvernului României, actele normative ale miniştrilor, ministerelor, precum şi actele administrative care emană de la autorităţile administraţiei publice locale.

CAPITOLUL III

IZVOARELE DREPTULUI ADMINISTRATIV LA NIVELUL UNIUNII EUROPENE

În acest capitol am prezentat izvoarele dreptului administrativ în state din Uniunea Europeană, precum: Franţa, Anglia şi Italia.

Modelele de administraţie constituie matricea sistemelor administrative a statelor europene occidentale. Modelele administraţiei, furnizează analize parţiale ale stării actuale a administraţiei şi ale sugestiilor sau previziunilor asupra evoluţiei posibile.

CAPITOLUL I

DREPTUL ADMINISTRATIV ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ

1.1. Dreptul public în Uniunea Europeană

Scopul de reglementare al dreptului public se extinde atât asupra stucturii şi sarcinilor puterii de stat cât şi asupra relaţiei dintre Stat ca proprietar şi cetăţeni.

Dreptul public se preocupă de elemente structurale esenţiale ale statului. Conceptele de drept public sunt formulate întro măsură mai mare decât dreptul privat, prin crezuri naţionale şi concepte de valori. Există norme în dreptul public, în particular în cadrul dreptului administrativ, care din punct de vedere politic sunt mai mult sau mai puţin neutre.