Principiul egalității și nediscriminarea în dreptul administrativ european

1. Conţinutul conceptelor egalitate şi nediscriminare

Pentru ca instituţiile care exercită prerogativele puterii executive să aibă în activitatea lor în vedere respectarea principiului egalităţii şi să asigure nediscriminarea, este necesară precizarea conţinutului acestor concepte. La momentul elaborării prezentului capitol din cursul de Drept administrativ european, fiind în procesul de ratificare de către statele membre a proiectului „Tratatului pentru instituirea unei Constituţii pentru Europa” există un fundament teoretic comun pentru analiza doctrinară şi pentru practică. Astfel, în Titlul III din Partea a II-a, intitulat „Egalitate”, se fac precizări privind egalitatea în drepturi , privind nediscriminarea corelată cu diversitatea culturală, religioasă şi lingvistică , privind egalitatea între bărbaţi şi femei .

În acelaşi titlu sunt reglementate, sub semnul principiului egalităţii, drepturile copilului (Articolul II-84), drepturile persoanelor vârstnice (Articolul II-85) şi integrarea persoanelor cu handicap (Articolul II-86).

Drumul parcurs de popoarele statelor membre ale Uniunii Europene de la intrarea în vigoare a tratatelor constitutive până la adoptarea proiectului „Tratatului pentru instituirea unei Constituţii pentru Europa” a fost lung, complicat, iar la clarificarea conţinutului conceptelor de egalitate şi nediscriminare au contribuit toate sursele dreptului comunitar : legislaţia primară (Tratatele comunitare şi alte acte fundamentale), legislaţia secundară (actele juridice adoptate de instituţiile comunitare), principiile generale ale dreptului, jurisprudenţa Curţilor comunitare de justiţie şi dreptul internaţional.

2. Legislaţia şi jurisprudenţa comunitară privind principiul egalităţii şi nediscriminării

Cu privire la principiul egalităţii se consideră că el rezultă din natura dreptului comunitar, având drept consecinţă directă nediscriminarea.

Sensul primar, original al cuvântului discriminare este cel de deosebire, distingere efectuată între mai multe elemente.

În literatura de specialitate nediscriminarea este definită ca „un tratament egal al părţilor în situaţii identice şi comparabile”.

Principiul egalităţii nu este prezent explicit, ci prin aplicaţii, în textele tratatelor comunitare. Astfel, art. 12 paragraf 1 TCE interzice expres discriminarea având ca punct de plecare naţionalitatea. Aplicând procedura prevăzută de art. 251 din acelaşi document, Consiliul poate să adopte reguli în vederea interzicerii discriminării pe motiv de naţionalitate şi, sub rezerva dispoziţiilor tratatului şi în limitele competenţei conferite Consiliului de Comunitate , poate lua, măsuri corespunzătoare pentru combaterea discriminării bazate pe sex, origine etnică ori rasă, religie sau credinţă, handicap, vârstă sau orientare sexuală.

Conţinutul principiului egalităţii şi al regulii nediscriminării este completat prin alte prevederi din legislaţia primară sau secundară, dar mai ales prin jurisprudenţa comunitară. Izvoarele de drept administrativ european care compun legislaţia secundară trebuie să fie conforme obiectivelor fundamentale, generale ale Comunităţilor şi obiectivelor specifice ale acestora. În cazul în care printr-un tratat nu este specificat expres un obiectiv specific al unei activităţi, acesta poate fi dedus prin interpretare, care se face conform principiilor generale ale dreptului comunitar.

a) Ordinea juridică în spaţiul comunitar şi principiul egalităţii

Ordinea juridică în spaţiul comunitar, ea este construită pe realitatea că statele membre ale Comunităţilor europene si, ulterior, ale Uniunii Europene, au convenit să renunţe la anumite atribute naţionale specifice, definitorii pentru suveranitatea lor, transferându-le unor organisme suprastatale şi acceptând că acestea nu vor putea fi redobândite doar în condiţii de excepţie, astfel încât transferul de putere către instituţiile comunitare este considerat ireversibil. Pornind de la faptul că nu se poate admite ca statele să renunţe în proporţii diferenţiate la atributele menţionate, se deduce că principiul egalităţii de tratament trebuie respectat riguros astfel încât nici un stat să nu poată realiza alte avantaje decât cele care pot rezulta dintr-o repartizare echitabilă a drepturilor şi îndatoririlor în conformitate cu prevederile actelor juridice comunitare care trebuie corect aplicate.