Management

1. Managementul, ca definitie

Se vorbeste, tot mai mult, de management, multi invocându-1 ca

pe o stiinta a succesului economic. Se cuvine, prin urmare, sa raspundem,

în cuvinte simple - si cât mai putine - la întrebarea: "Ce este, totusi,

managementul?"

Raspunsul poate fi dat prin vocea, autorizata, a mai multor

autori care s-au ocupat, în lucrarile lor, de acest subiect, incitant din

foarte multe puncte de vedere. In ce ne priveste, retinem,

pentru început, raspunsul profesorului Emil Mihuleac, care

defineste managementul drept "un fenomen de mari dimensiuni,

complex, a carui necesitate obiectiva rezulta din însasi natura muncii

sociale"1. Ca parinti ai managementului clasic sunt considerati Frederic

Taylor si Henry Fayol, prin "Principiile managementului stiintific" si,

respectiv, "Administratia industriala si generala", lucrari cunoscute în

toata lumea, inclusiv în România, unde au fost traduse înainte de primul

razboi mondial.

În zilele noastre, rolul acestora a fost asumat de Peter Drucker, care

sustine ca managementul da nastere întregii dezvoltari economico-sociale.

Altfel spus, specialistii vorbesc de o dezvoltare rapida, generata de "energii

manageriale", în ideea ca dezvoltarea depinde mai mult de energia umana,

decât de mijloacele stiute, îndeosebi de bogatia economica.

Nu întâmplator, în Occident, managementul este situat pe acelasi

plan al importantei cu tehnica moderna, performanta, care nu poate fi

valorificata decât de un management adecvat, deci, eficient Cu alte

cuvinte, managementul ramâne factorul cel mai important al folosirii,

cu eficienta, a tuturor componentelor unui proces de productie. Din acest

punct de vedere, managementul poate fi considerat un concept global, cu

trasaturi comune, dar si specifice domeniului în care este aplicat, succesul

sau fiind sustinut atât de stiinta si tehnologie, cât si de cultura, inteligenta,

ratiune si spirit.

Definitia cea mai veche si, totodata, cea mai cuprinzatoare a

fost data de englezul WD Whintney în Dictionarul central si lexiconul

enciclopedic al limbii engleze, aparut la Londra (1899), unde

managementul are mai multe explicatii, din care citam: "conducere fizica

(mânuire, manevrare, îndrumare)", ''conducerea de catre directie

(reglementare, conduita, control intelectual}", "administrare, conducerea

1 Mihuleac, Emil, Bazele managementului, Editura Tempus, Bucuresti. 1994

10

unei familii", "mod de conducere", "folosirea unui artificiu", "corpulde

manageri ai unei branse ", "consiliu de conducere sau administratie ",

unele acceptii fiind valabile, dupa cum se vede, pâna în zilele noastre.

In literatura stiintifica, de altfel, specialistii au identificat, pentru

management, peste 140 de definitii, de la conducerea bazata pe abilitate

(talent, în ultima instanta) pâna la însusirea tuturor responsabilitatilor de

catre un conducator, cu numeroase alte forme intermediare.

Au fost cunoscute, în timp, si definitii cu o mare doza de

aproximare, improprii, cum ar fi: ''Managementul este urmarirea si

realizarea de actiuni în cele mai bune conditiuni", "Managementul

este o activitate practica, obiectiva, desfasurata pe baza învatamintelor

retinute din experienta si mai putin pe cele dobândite din rezultatele

cercetarii stiintifice ", "Managementul este un raport sau parte a oricarui

proces social, o interactiune pluripersonala, adica nu numai conducerea

lucrurilor, ci si a oamenilor ".

Managementul a fost definit si ca o "realizare prin altii a

obiectivelor propuse"2, evident într-o firma sau întreprindere, ceea ce i-au

atras autorului si unele critici, pentru ca un novice în domeniu ar putea

întelege ca "lucrul trebuie facut de altii", adica "trecut altora, deoarece

conducatorul n-ar fi vrut sa execute singur".

Managementul a fost definit si drept "o importanta tehnica

sociala1. Mai exact, drept o concentrare si directionare a eforturilor unui

grup în vederea realizarii unui scop, fireste comun. In sens mai larg, M

Massie arata ca managementul este procesul prin care un grup de oameni

lucreaza pentru realizarea telurilor comune, actiunile lor implicând tehnici

prin care sunt coordonate activitatile altor persoane, fara ca membrii

grupului sa participe (sau "participând rar ") la activitatile pe care le

dirijeaza.