Managementul Afacerilor

1.1. Caracteristicile şi conţinutul afacerilor economice internaţionale

1.2. Managementul internaţional: concept şi practică

1.2.1. Definirea managementului internaţional. Delimitări conceptuale

1.2.2. Particularităţile (specificul) managementului internaţional

1.3. Principalele cerinţe şi obiective ale managementului în afacerile economice internaţional

1.1. CARACTERISTICILE ŞI CONŢINUTUL AFACERILOR ECONOMICE INTERNAŢIONALE

Afacerile internaţionale reprezintă ansamblul activităţilor antreprenoriale care depăşesc frontierele naţionale. Afacerile economice internaţionale cunosc o dezvoltare economică ascendentă.

Câteva caracteristici definitorii le stabilesc conţinutul şi forma, acestea fiind:

A. Accentuarea interdependentelor economice

Această caracteristică s-a manifestat cu precădere şi cu intensitate mare în ultimele 4-5 decenii. Această adâncire a interdependenţelor s-a dezvoltat şi continuă să se dezvolte sub influenţa a doi factori majori:

- revoluţia ştiinţifico-tehnică contemporană care produce progresul tehnic;

- factorii socio-economici, culturali, demografici (creşterea importurilor, a exporturilor, turismului internaţional, creşterea populaţiei, etc).

B. Relaţiile economice internaţionale au dobândit un rol tot mai important în realizarea progresului economico-social al ţărilor lumii.

Deşi factorii economici interni ai unei ţări rămân prioritari pentru evoluţia şi performanţele economice ale acesteia, în economia internaţională relaţiile economice externe ale ţărilor încep să influenţeze tot mai mult succesul şi performanţele economice ale acestora. De aceea se afirmă că la baza prosperităţii şi bogăţiei firmelor şi ţării, cât şi a sărăciei şi marasmelor acestora stă gradul de implicare în relaţiile internaţionale (Coreea de Sud-exporturi de 50 mld $, Hong Kong-peste 20 mld $ exporturi).

C. Sporirea comerţului mondial în ritmuri fără precedent.

Adâncirea interdependenţelor economice internaţionale poartă această amprentă a creşterii comerţului mondial. Astfel, între anii 1951-2000, comerţul internsţional a crescut într-un ritm mediu annual de peste 15%, comparative cu numai 1% în perioada

interbelică şi 5-6% în perioada de la sfârşitul secolului al XIX-lea.

D. Diversificarea apreciabilă a componentelor şi a formelor de realizare a relaţiilor economice internaţionale.

Se remarcă o intensificare în special a următoarelor forme de realizare a relaţiilor economice internaţionale:

a) intensificarea comerţului cu mărfuri tangibile (corporale);

b) comerţul cu servicii (servicii tehnice, bancare, transporturile internaţionale, turism internaţional), adică bunuri incorporale (invizibile);

c) circulaţia internaţională de capital şi relaţiile economice monetare (investiţii străine directe, credite externe, achiziţionări de hârtii de valoare numite şi investiţii de portofoliu);

d) cooperarea economică internaţională care s-a extins şi diversificat în mod apreciabil.

E. Diversificarea afacerilor internaţionale are loc nu numai în ceea ce priveşte obiectul acestora, ci şi în privinţa mijloacelor şi tehnicilor de realizare.

Astfel, pe lângă tehnicile mai vechi (licitaţii internaţionale, burse internaţionale, operaţiuni de reexport, comerţul în contrapartidă) s-au dezvoltatşi alte tehnici (consulting, transfer de tehnologie, leasing, franchising, cooperare internaţională în producţie).

F. Internaţionalizarea afacerilor economice, adică extinderea ariei geografice în care se realizează afacerile internaţionale, şi creşterea numărului de ţări şi firme atrase masiv în circuitul economic mondial.

1.2. MANAGEMENTUL INTERNAŢIONAL: CONCEPT ŞI PRACTICĂ

1.2.1. DEFINIREA MANAGEMENTULUI INTERNAŢIONAL. DELIMITĂRI CONCEPTUALE (NOŢIONALE)

Managementul internaţional este o componentă distinctă a managementului. Abordările din literatura de specialitate în legătură cu definirea managementului internaţional sunt diferite şi uneori lasă loc anumitor confuzii care trebuie înlăturate.

a) Unii specialişti consideră că prin management internaţional se înţelege managementul societăţilor multinaţionale.

Alţi specialişti concep managementul internaţional ca fiind conducerea activităţii corporaţiilor şi a activităţilor economice internaţionale. Aceştia afirmă că managementul internaţional este expresia internaţionalizării progresive a vieţii economice şi ca atare managementul societăţilor internaţionale poate fi considerat şi denumit management global mai mult decât management internaţional.

b) Managementul internaţional nu trebuie confundat cu managementul comparat care studiază procesele şi relaţiile de management din firme economice ce funcţionează în contexte naţionale şi culturale diferite, axându-se asupra analizării diferitelor abordări manageriale din diferite ţări şi zone ale lumii.

Managementul comparat reprezintă studiul managementului în diferite contexte şi evidenţiază raţiunile pentru care firmele economice obţin rezultate diferite în diferite ţări.

c) Trebuie precizate legăturile cât şi diferenţele între managementul internaţional şi managementul intercultural, care se referă la abordarea interculturală în management ce pleacă de la valorile fundamentale specifice ale unor anumite comunităţi, ţări, zone,

regiuni sau a unor organizaţii sau firme.

Managementul intercultural studiază firmele economice şi conducerea acestora care

acţionează în diferite zone culturale eterogene.

d) Managementul internaţional este managementul organizaţiilor implicate în afacerile economice internaţionale, adică în activităţi şi tranzacţii care sunt desfăşurate peste graniţele a două sau mai multe state.