Extras din curs
1. CONCEPTE FUNDAMENTALE PRIVIND MANAGEMENTUL PROIECTELOR
1.1. Problematica generala a managementului proiectelor
Managementul proiectelor reprezinta o ramura specializata a managementului initiata în anii
1950 pentru coordonarea si controlul activitatilor din ce în ce mai complexe din industrie.
Aparitia si dezvoltarea managementului proiectelor au fost determinate în special de initierea
si derularea programelor spatiale ale N.A.S.A., de concurenta între statele dezvoltate pentru
suprematie în domeniul militar, de cerinta clientilor mediului socio-economic conform careia
proiectele lor trebuie sa fie executate în timpul cel mai scurt cu recuperarea cât mai rapida a
investitiilor.
În abordarea problematicii generale a mangementului proiectelor, se au în vedere
urmatoarele tendinte:
a) Organizatiile tind spre globalizarea activitatilor lor, aspect ce conduce la intensificarea
influentelor din mediul extern si la o trecere de la planificarea traditionala si sistemele CPM
(Computerized Project Management) la sisteme orientate pe proces, fundamentate pe comunicarea
si lucrul în echipa.
b) Cresterea accelerata a volumului de informatii si a cunostintelor. Puternicele facilitati
oferite de comunicarea prin Internet au inspirat crearea unor instrumente software integrate în
sistemul informatic organizational care asigura functionarea echipelor de lucru virtuale (ceea ce
înseamna ca membrii echipei de lucru se pot gasi în locatii geografice diferite si pot lucra ca si cum
s-ar gasi în acelasi loc).
c) Cresterea cererii pentru bunuri si servicii tot mai complexe si mai puternic personalizate.
d) Cresterea competitiei pe piata.
Problematica generala a managementului proiectelor poate fi diferentiata în functie de
domeniul în care se desfasoara:
- în domeniul societatilor comerciale, în special a celor din constructii, infrastructura,
telecomunicatii, informatica;
- în domeniul organizatiilor non-profit din educatie, sanatate, protectia mediului.
Complexitatea crescânda a problemelor de rezolvat cu ajutorul managementului proiectelor,
precum si cresterea numarului organizatiilor orientate pe proiecte au contribuit la profesionalizarea si
diversificarea problematicii managementului proiectelor. În 1969 s-a înfiintat Institutul pentru
Managementul Proiectelor, PMI (Project Management Institute) care cuprins în anii ’90 peste 10.000
de membri1.
Abordarea orientata pe proiecte (Project-Oriented Approach) reprezinta aplicarea metodelor,
instrumentelor si tehnicilor de managementul proiectelor în procesele de afaceri.
Domeniile PMBOK, apreciate ca traditionale în managementul proiectelor, sunt:
managementul scopului, managementul timpului, managementul resurselor, managementul
costurilor, managementul riscurilor, managementul calitatii, managementul comunicarii si
managementul achizitiilor. Potrivit aceleiasi surse, alte activitati generice pentru managementul
1 Irina Manolescu – Managementul Proiectelor, www.feaa.ro
proiectelor sunt considerate urmatoarele: managementul proiectelor generice, admionistrare, metrici,
planificare si urmarire (monitorizare), metodologia si procesele specifice proiectelor, managementul
programelor si biroul proiectului, revizuirea proiectului etc.
Proiectul reprezinta un ansamblu de eforturi temporare depuse pentru a crea un produs sau
de a asigura un serviciu. Aceasta este definitia „PMBOK” – Project Management Body of
Knowledge Guide, adica Ghid pentru corpul cunostintelor de managementul proiectelor.
Modelul triunghiular al unui proiect, fig.1.1, (Barnel, Deliotte, Haskins & Sells) pune în
evidenta interdependenta dintre cele trei elemente de baza ale unui proiect: obiectiv, costuri si timp2.
Fig.1.1 Modelul triunghiular al unui proiect
Dintr-o alta perspectiva, proiectul este un ansamblu de activitati încadrate în timp printr-un
început (Begin) si un sfârsit (End), carora li se aloca resurse limitate prin care se urmareste
îndeplinirea obiectivului prestabilit (fig.1.2).
Momentul initial (begin) este considerat momentul în care se ia decizia de a se trece la
conceperea unui proiect, iar momentul final (end) este cel în care se încheie ultima activitate
prevazuta în proiect.
În sinteza, elementele caracteristice ale unui proiect sunt:
• are un inceput si un sfârsit bine definite;
• implica un numar de activitati, evenimente si sarcini;
• utilizeaza un ansamblu de resurse;
• are un anumit grad de autonomie fata de activitatile curente ale organizatiei economice;
• are ca scop o schimbare perceputa ca durabila de initiatorii acestui proiect.
Un proiect mai poate fi caracterizat prin:
• Scop. Proiectul este un ansamblu de activitati cu obiective clare si precise; proiectul este, de
regula, complex si poate fi divizat în sarcini care necesita coordonare si control la termenele stabilite
prin plan, necesita succesiunea îndeplinirii sarcinilor, costurilor si performantelor.
• Ciclu de viata. Proiectele trec printr-o etapa de initiere (de regula, aceasta este o etapa lenta),
apoi parcurg o etapa de crestere rapida, ating apogeul, încep declinul si, în final, se termina.
• Interdependenta. Proiectul interactioneaza cu activitatile curente ale organizatiei economice
si, adesea, cu alte proiecte.
2 Dennis Lock, Management de proiect, Editura CODECS, Bucuresti, 2000.
termen
timp
obiectiv: proiect
conform cerintelor
clientului
(îndeplinirea sarcinilor
prin activitati si faze)
cost
buget alocat
• Unicitate. Fiecare proiect cuprinde elemente care îl desemneaza ca unic.
• Conflict. Realizarea unui proiect presupune utilizarea unor resurse umane, materiale,
financiare si informationale folosite deja, în cadrul organizatiei, la alte activitati si proiecte; foarte
adesea, proiectul concureaza proiecte sau activitati similare propuse sau derulate de alte organizatii
economice.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Managementul Proiectelor de Constructii.pdf