Managementul Resurselor Umane

CURS 1

INTRODUCERE ÎN

MANAGEMENTUL RESURSELOR UMANE

A. ISTORIC

Definiţii ale managementului:

- managementul este activitatea desfăşurată cu implicarea altor persoane în vederea îndeplinirii obiectivelor firmei şi ale membrilor săi (Patrick Montana, Bruce Charnov)

- managementul este procesul de organizare, coordonare, antrenare şi control al utilizării resurselor în vederea îndeplinirii obiectivelor stabilite.

- managementul este arta de a conduce. E o activitate practică, intelectuală, în care o persoană ( managerul, leaderul ) determină alte persoane ( subordonaţii ) să desfăşoare anumite activităţi în vederea realizării unor obiective.

Funcţiile managementului

Managementu general îndeplineşte 5 funcţii: previziunea, organizarea, coordonarea, antrenarea, controlul.

1. Previziunea – este procesul de stabilire a obiectivelor organizaţiei şi identificarea celor mai eficiente căi de realizare a lor.

Henry Fayol: a previziona înseamnă a evalua şi a pregăti viitorul.

Activităţi de previziune: planificarea, programarea activităţilor economice, metoda scenariilor, simularea.

Se formează compartimente: elaborarea strategiei, planificare, programare.

2. Organizarea – este procesul de alocare şi repartizare a resurselor financiare, materiale şi umane astfel încât obiectivele din previziune să fie realizate în cele mai bune condiţii

Henry Fayol: a organiza înseamnă a întreprinde, a dota o întreprindere cu tot ce e necesar pentru funcţionarea ei – materiale, utilaje, capital, personal, etc.

Această funcţie hotărăşte cine şi cum trebuie să contribuie la realizarea obiectivelor stabilite în previziune.

Se formează compartimente: organizarea producţiei, organizarea muncii, PPUP (programarea, pregătirea şi urmărirea producţiei).

Activităţi: organizarea producţiei, organizarea muncii, organizarea activităţii de aprovizionare – desfacere.

3. Coordonarea (staffing) – este procesul prin care se armonizează deciziile cu acţiunile personalului firmei şi ale subansamblelor sale, în cadrul obiectivelor stabilite prin previziune şi a sistemului organizatoric creat.

Mai simplu: înseamnă atragerea, dezvoltarea şi păstrarea forţei de muncă.

Pentru asta trebuie comunicare adecvată la toate nivelele managementului.

4. Antrenarea ( leading ) – este procesul de influenţare şi motivare a personalului firmei pentru ca acesta să contribuie la stabilirea şi realizarea obiectivelor organizaţiei.

Mai simplu: mobilizare, antrenare, motivare a forţei de muncă.

Scopul antrenării: implicarea eficace a personalului de execuţie şi de conducere la realizarea obiectivelor.

Fundamentul antrenării: motivarea = corelarea necesităţilor şi intereselor personalului cu realizarea obiectivelor şi sarcinilor atribuite .

5. Controlul – este procesul de adaptare a activităţilor firmei astfel încât performanţele ei să corespundă cu obiectivele.

Henry Fayol: a verifica dacă totul se petrece conform programului.

Managerii compară rezultatele cu previziunile.

Evoluţia managementului resurselor umane

- contribuţii preclasice

- şcoala clasică: management ştiinţific, management birocratic, management administrativ

- şcoala comportistă: primii reprezentanţi, studiile Hawthorne, mişcarea privind relaţiile umane, abordarea ştiinţei comportamentale

- şcoala cantitativă: cercetare operaţională, management operaţional, sisteme informaţionale pentru management

- şcoala contemporană: teoria sistemică, teoria contextuală, teoria Z

1. Contribuţii preclasice

• activitatea de management, în forma sa incipientă, a apărut în comuna primitivă, odată cu formarea primelor grupuri umane: ginta, tribul. Pentru a se organiza grupurile, au fost necesare primele elemente de management specific: desemnarea conducătorilor, sarcinile, competemţele, responsabilităţile acestora, mijloacele necesare pentru a conduce, modul de luare a deciziei.

Ex: copiii la joacă, spiritul de turmă. Puterea nu se dă, se ia.

• cu 5000 ani ÎH s-a creat scrierea pentru a înregistra evenimentele

• cu 4000 ani ÎH în Egiptul Antic se aprecia etica în afaceri, s-a recunoscut necesitatea planificării, organizării, controlului.

• În anul 400 ÎH Socrate a formulat principiile universalităţii managementului

• Biserica creştină: în sec VI, mănăstirile benedictine organizau munca oamenilor care se asociau benevol. Conform conceptului lui Benedict, munca a fost percepută ca o datorie morală şi religioasă a omului liber.

Principiile fundamentale ale organizării asociaţiilor de oameni în mănăstirile benedictine

- asocierea benevolă a oamenilor în grupuri mici

- munca era o datorie morală, nu sclavie

- ordine severă, disciplină

- alternarea sarcinilor fizice şi intelectuale

Recunoaşteţi ceva din toate astea ? Se întâmplă la fel şi azi.

Aceste inovaţii organizatorice au mărit productivitatea organizaţiei fără a extenua membrii, s-a demonstrat că maxim de eficienţă se obţine prin planificare, colaborare nu constrângere, folosirea muncii intelectuale alături de cea fizică. S-a creat o nouă etică a muncii.

• Robert Owen (1771-1858) – englez, socialist utopic, proprietar al marii fabrici de filatură din New Lanark.

A înţeles importanţa resurselor umane în organizaţie.

Considera că organizarea raţională a muncii înlătură conflictele dintre muncitori şi patroni.

A îmbunătăţit condiţiile de viaţă ale angajaţilor: a construit locuinţe, spitale, şcoli.

• Charles Babbage (1792-1871) – englez, savant, inginer.

Este părintele ciberneticii moderne. A realizat primul calculator mecanic, a pus bazele computerului.

Ideea lui: specializarea muncii, rolul maşinilor în diviziunea muncii, participarea angajaţilor la profit, prime pentru idei inovatoare care măresc profitul.