Extras din curs
CURS 1
INTRODUCERE ÎN
MANAGEMENTUL RESURSELOR UMANE
A. ISTORIC
Definiţii ale managementului:
- managementul este activitatea desfăşurată cu implicarea altor persoane în vederea îndeplinirii obiectivelor firmei şi ale membrilor săi (Patrick Montana, Bruce Charnov)
- managementul este procesul de organizare, coordonare, antrenare şi control al utilizării resurselor în vederea îndeplinirii obiectivelor stabilite.
- managementul este arta de a conduce. E o activitate practică, intelectuală, în care o persoană ( managerul, leaderul ) determină alte persoane ( subordonaţii ) să desfăşoare anumite activităţi în vederea realizării unor obiective.
Funcţiile managementului
Managementu general îndeplineşte 5 funcţii: previziunea, organizarea, coordonarea, antrenarea, controlul.
1. Previziunea – este procesul de stabilire a obiectivelor organizaţiei şi identificarea celor mai eficiente căi de realizare a lor.
Henry Fayol: a previziona înseamnă a evalua şi a pregăti viitorul.
Activităţi de previziune: planificarea, programarea activităţilor economice, metoda scenariilor, simularea.
Se formează compartimente: elaborarea strategiei, planificare, programare.
2. Organizarea – este procesul de alocare şi repartizare a resurselor financiare, materiale şi umane astfel încât obiectivele din previziune să fie realizate în cele mai bune condiţii
Henry Fayol: a organiza înseamnă a întreprinde, a dota o întreprindere cu tot ce e necesar pentru funcţionarea ei – materiale, utilaje, capital, personal, etc.
Această funcţie hotărăşte cine şi cum trebuie să contribuie la realizarea obiectivelor stabilite în previziune.
Se formează compartimente: organizarea producţiei, organizarea muncii, PPUP (programarea, pregătirea şi urmărirea producţiei).
Activităţi: organizarea producţiei, organizarea muncii, organizarea activităţii de aprovizionare – desfacere.
3. Coordonarea (staffing) – este procesul prin care se armonizează deciziile cu acţiunile personalului firmei şi ale subansamblelor sale, în cadrul obiectivelor stabilite prin previziune şi a sistemului organizatoric creat.
Mai simplu: înseamnă atragerea, dezvoltarea şi păstrarea forţei de muncă.
Pentru asta trebuie comunicare adecvată la toate nivelele managementului.
4. Antrenarea ( leading ) – este procesul de influenţare şi motivare a personalului firmei pentru ca acesta să contribuie la stabilirea şi realizarea obiectivelor organizaţiei.
Mai simplu: mobilizare, antrenare, motivare a forţei de muncă.
Scopul antrenării: implicarea eficace a personalului de execuţie şi de conducere la realizarea obiectivelor.
Fundamentul antrenării: motivarea = corelarea necesităţilor şi intereselor personalului cu realizarea obiectivelor şi sarcinilor atribuite .
5. Controlul – este procesul de adaptare a activităţilor firmei astfel încât performanţele ei să corespundă cu obiectivele.
Henry Fayol: a verifica dacă totul se petrece conform programului.
Managerii compară rezultatele cu previziunile.
Evoluţia managementului resurselor umane
- contribuţii preclasice
- şcoala clasică: management ştiinţific, management birocratic, management administrativ
- şcoala comportistă: primii reprezentanţi, studiile Hawthorne, mişcarea privind relaţiile umane, abordarea ştiinţei comportamentale
- şcoala cantitativă: cercetare operaţională, management operaţional, sisteme informaţionale pentru management
- şcoala contemporană: teoria sistemică, teoria contextuală, teoria Z
1. Contribuţii preclasice
• activitatea de management, în forma sa incipientă, a apărut în comuna primitivă, odată cu formarea primelor grupuri umane: ginta, tribul. Pentru a se organiza grupurile, au fost necesare primele elemente de management specific: desemnarea conducătorilor, sarcinile, competemţele, responsabilităţile acestora, mijloacele necesare pentru a conduce, modul de luare a deciziei.
Ex: copiii la joacă, spiritul de turmă. Puterea nu se dă, se ia.
• cu 5000 ani ÎH s-a creat scrierea pentru a înregistra evenimentele
• cu 4000 ani ÎH în Egiptul Antic se aprecia etica în afaceri, s-a recunoscut necesitatea planificării, organizării, controlului.
• În anul 400 ÎH Socrate a formulat principiile universalităţii managementului
• Biserica creştină: în sec VI, mănăstirile benedictine organizau munca oamenilor care se asociau benevol. Conform conceptului lui Benedict, munca a fost percepută ca o datorie morală şi religioasă a omului liber.
Principiile fundamentale ale organizării asociaţiilor de oameni în mănăstirile benedictine
- asocierea benevolă a oamenilor în grupuri mici
- munca era o datorie morală, nu sclavie
- ordine severă, disciplină
- alternarea sarcinilor fizice şi intelectuale
Recunoaşteţi ceva din toate astea ? Se întâmplă la fel şi azi.
Aceste inovaţii organizatorice au mărit productivitatea organizaţiei fără a extenua membrii, s-a demonstrat că maxim de eficienţă se obţine prin planificare, colaborare nu constrângere, folosirea muncii intelectuale alături de cea fizică. S-a creat o nouă etică a muncii.
• Robert Owen (1771-1858) – englez, socialist utopic, proprietar al marii fabrici de filatură din New Lanark.
A înţeles importanţa resurselor umane în organizaţie.
Considera că organizarea raţională a muncii înlătură conflictele dintre muncitori şi patroni.
A îmbunătăţit condiţiile de viaţă ale angajaţilor: a construit locuinţe, spitale, şcoli.
• Charles Babbage (1792-1871) – englez, savant, inginer.
Este părintele ciberneticii moderne. A realizat primul calculator mecanic, a pus bazele computerului.
Ideea lui: specializarea muncii, rolul maşinilor în diviziunea muncii, participarea angajaţilor la profit, prime pentru idei inovatoare care măresc profitul.
Preview document
Conținut arhivă zip
- MRU CURS 1.doc
- MRU CURS 2.doc
- MRU CURS 3.doc
- MRU CURS 4.doc
- MRU CURS 5.doc
- MRU CURS 6.doc