Mass-Media și opinia publică

1. Formal şi informal în comunicarea de masă

- criteriul formal defineşte informaţia normativă

- criteriul informal conduce spre informaţia determinativă si se mai numeşte criteriul stimulării spre acţiune

Ambele criterii au la bază informaţia, pe care o putem clasifica ţinând cont de diverse criterii.

a) Norbert Wiener distingea între informaţia cognitivă, informaţia comunicativă, informaţia reglatoare, informaţia de programare şi informaţia de organizare a acţiunii.

b) Dacă operăm criteriul social vom avea: o informaţie ştiinţifică, economică, politică, juridică, estetică etc.

c) Din punctul de vedere al celui care receptează, informaţiile pot fi individuale sau colective.

d) După funcţia informaţiilor în relaţia de comunicare de masă, acestea pot fi evenimenţiale sau informativ propriu-zise.

e) După sursa lor, informaţiile se împart în: oficiale (formale), neoficiale (informale) şi zvonuri.

Atunci când ne raportăm la criteriul formal avem în atenţie ceea ce s-a numit instituţionalizarea mijloacelor de comunicare. În acest sens, ne referim la ceea ce a însemnat scrisul, imprimeria, tipograful, telegraful, radioul şi televiziunea, internetul.

Criteriul informal trimite la comunicarea interpersonală, ca sursă de generare a conţinutului şi formelor de manifestare ale opiniei publice.

Multiplicarea surselor de informaţie şi a posibilităţilor de stocare a mesajelor nu au ca efect o masificare automată a receptorului, respectiv o comunicare "în masă", deoarece receptorul trebuie să aibă capacitatea decodificării mesajului.

Creşterea tirajului la presă şi la producţia de carte, de exemplu, nu mijloceşte comunicaţia în proporţie de masă decât într-o societate în care a fost eradicat analfabetismul. Scrisul, spre exemplu, a fost cunoscut încă acum 2500 de ani, în China, India, Egipt şi în spaţiul greco-latin european unde cartea s-a impus ca principalul mijloc de concentrare a informaţiei într-un volum mic şi într-o formă durabilă. Papirusul şi pergamentul au fost înlocuite cu hârtia utilizată prima oară în China în secolul I e.n., apoi de arabi în secolul al VIII-lea, iar în Europa în sec. al XIV-lea.

Tehnica imprimeriei pusă la punct în China în secolul al IX-lea, iar în Europa în secolul al XV-lea de către Gutenberg, a înlocuit definitiv munca scribilor antici şi a copiştilor.

Era mijloacelor moderne de comunicare a deschis-o tipograful, dar transformarea comunicării publice în comunicare de masă se va realiza efectiv prin asimilarea şi a altor tehnici generate de aplicaţiile electricităţii, precum: telegraful electric inventat de Samuel Morse (1840) - primul mesaj public transmis prin telegraf s-a realizat în 1844; telefonul inventat de Bell care a transmis primul mesaj telefonic prin fir în 1876, iar Marconi şi Popov în 1895 au pus la punct recepţionarea mesajelor fără fir, vocea umană fiind transmisă prin radio în anul 1905 de Fessender. Prin apariţia radioului a apărut posibilitatea adresării mesajelor şi unui public neştiutor de carte.

În ceea ce priveşte imaginea televizată, după ce în anul 1894 s-a proiectat pentru prima dată un film, în 1923 s-a reuşit transmiterea la distanţă a imaginii ca sursă de informaţie. Televiziunea a intrat în viaţa cotidiană a ţărilor dezvoltate în deceniul 1940 - 1950, iar actualităţile televizate permit azi o participare la evenimentele cele mai importante chiar în momentul producerii lor.

În prezent, dimensionarea formală a comunicării de masă are o sferă de cuprindere intercontinentală. Această fază a început cu anul 1967 când s-a instalat primul cablu submarin între America şi Europa, iar ulterior s-a trecut la "popularea cosmosului cu sateliţi de comunicaţie", între 1965 şi 1973 fiind date în folosinţă două mari sisteme internaţionale de sateliţi: Intersalt şi Intersputnik Canada. Plasat în 1973 pe o orbită geostaţionară, Intersputnik Canada este legat de staţii terestre şi emiţători de mică putere şi reprezintă primul satelit de comunicaţie şi televiziune. In 1974 a fost lansat Westor 1 care poate să retransmită 8 milioane de cuvinte pe secunda, şi care reprezintă o contribuţie deosebită la expansiunea universului informaţional.

Telefonia şi televiziunea prin cabluri de fibră de sticlă experimentată în 1976 a fost perfecţionată de japonezi prin inventarea unei reţele din fibră de sticlă controlata de un ordinator care poate orienta informaţiile video din şi spre orice direcţie, înregistrându-se un pas decisiv spre informatizarea comunicaţiei. În acest context, comunicarea de masă este puternic influenţată de existenţa unei adevărate industrii a comunicării datorită căreia se poate evita perisabilitatea noutăţii mesajului prin plasarea publicului în centrul zonei evenimenţiale a actualităţii.

Perfecţionarea tehnicilor de stocare şi transmitere a informaţiilor conturează tot mai pregnant specificul comunicării de masă: anume, acela de a fi indirectă, raportul tradiţional interpersonal este înlocuit de raportarea impersonală la mijloace diverse, care se adresează receptorului pe căi diferite, prin utilizarea unor simboluri specifice. Exemplu: presa - simboluri optice, radioul - simboluri acustice (plăci, casete), televiziunea, filmul - videocasete care prin înregistrări magnetice, mixează simbolurile optice cu cele acustice.

Aceste tehnici de procesare a mesajelor, pe lângă modificarea raportului dintre dimensiunea informală şi cea formală în comunicarea de masă, îşi pun amprenta şi asupra comportamentului de receptare a mesajului. Astfel, datorită particularităţilor simbolurilor vehiculate, diversele mijloace se pretează la transmiterea mai eficientă a unui anumit tip de informaţii contribuind la crearea şi câştigarea unui anumit tip de informaţii şi la crearea şi câştigarea unui anumit tip de public în funcţie de gradul de instrucţie, profesiune, gust etc.

Diversificarea crescândă a ofertelor va crea publicuri mai puţin numeroase, dar specializate, în locul masei nediferenţiate existente până acum. Evoluţia mass-mediei îşi pune amprenta asupra evoluţiei publicurilor, reflectând o tendinţă de diviziune funcţională a informaţiei, cu efecte deosebite asupra structurii şi orientării opiniei publice.

Cercetările recente au relevat faptul că diversificarea mijloacelor le face complementare în procesul de comunicare în masă, completând benefic tradiţionala complementaritate dintre dimensiunile formale şi informale ale comunicării.