Metodologii Manageriale

SISTEMUL METODOLOGICO - MANAGERIAL AL ORGANIZAŢIEI

Definiţie. Sistemul metodologico-managerial sau sistemul de metode si tehnici

manageriale poate fi definit ca ansamblul de sisteme, metode si tehnici utilizate în

conceperea si exercitarea funcţiilor si relaţiilor manageriale în cadrul unei organizaţii.

Sistemul metodologico-managerial prezintă, din punct de vedere constructiv si

funcţional, mai multe caracteristici ce-i conferă specificitate si eficacitate. Dintre

acestea fac parte:

1. Un caracter formal pronunţat, care rezidă în faptul că, de regulă,

principalele sale componente sunt complet si explicit definite, fiind formalizate sub

formă de metodologii, instrucţiuni si reguli de aplicare.

2. Pluridisciplinaritatea sistemului metodologico-managerial – pe lângă

sisteme, metode si tehnici manageriale în cadrul său sunt încorporate numeroase

metodologii provenite dintr-un număr mare de stiinţe – economie, drept, informatică,

matematică, statistică, sociologie, psihologie etc.

3. Eterogenitatea pronunţată a componentelor sistemului metodologicomanagerial

4. Caracterul integrator – decurge în primul rând din utilizarea majorităţii

componentelor sale în cadrul celorlalte subsisteme manageriale – decizional,

informaţional si structural-organizatoric.

5. Ritmul accelerat de uzură morală al metodelor si tehnicilor manageriale, în

special în planul modalităţilor de folosire. La baza acestei caracteristici se află

dinamismul din ce în ce mai accentuat al evoluţiilor endogene si exogene organizaţiei.

6. Puternica specificitate organizaţională – cauzele principale ale acestei

caracteristici rezidă în puternica dependenţă a selectării si utilizării instrumentarului

managerial de resursele fiecărei organizaţii si în primul rând de resursa umană si de

cultura organizaţională implicată.

Funcţiile sistemului metodologico-managerial al organizaţiei sunt următoarele:

a) Asigurarea suportului logistic, metodologic pentru exercitarea ansamblului

proceselor si relaţiilor de management si pentru principalele subsisteme prin care

acestea se operaţionalizează.

b) Dezvoltarea potenţialului personalului managerial si de execuţie din

organizaţie si a altor stake-holderi puternic implicaţi în derularea obiectivelor

organizaţiei.

c) Scientizarea activităţilor manageriale – dovada cea mai vizibilă a trecerii la

managementul stiinţific a reprezentat-o apelarea pe scară largă la metode si tehnici de

conducere folosite în mod adecvat.

d) Amplificarea funcţionalităţii si competitivităţii organizaţiei.

Profesionalizarea crescândă a managementului a cuprins toate componentele

sale, între care o poziţie centrală o deţin sistemele, metodele si tehnicile folosite de

manageri în conducerea organizaţiilor. O abordare mai analitică permite reliefarea

principalelor tendinţe nu numai la nivelul managementului de ansamblu al

organizaţiilor, ci si la nivelul principalelor sale subsisteme.

Eficacitatea si eficienţa sistemului metodologico-managerial

Managementul este un factor decisiv în amplificarea eficienţei si eficacităţii

firmei; pentru a-si îndeplini acest rol, acesta trebuie să fie, la rândul său, eficient si

eficace. În ceea ce priveste eficienţa subsistemului metodologic managerial se poate

aprecia sub aspectul eficienţei cuantificabile, respectiv a eficienţei necuantificabile.

Eficienţa cuantificabilă se regăseste în două ipostaze:

a) Eficienţa directă – la nivelul acesteia sunt evidenţiate sintetic rezultatele

directe ale perfecţionărilor metodologice ori ale îmbogăţirii si modernizării

sistemelor, metodelor si tehnicilor de management;

b) Eficienţa indirectă – este dată de rezultatele indirecte, „provocate” de

asemenea perfecţionări ale sistemului metodologic al managementului.

Cumulate, cele două tipuri dau consistenţă eficienţei totale.

De regulă, eforturile implicate în calculul eficienţei se concretizează în:

cheltuieli cu manopera, cheltuieli cu plata consultanţilor manageriali, cheltuieli cu

materiale consumabile, cheltuieli motivaţionale. La rândul lor, efectele apar sub forma

sporurilor de profit, de cifră de afaceri, economiei absolută de posturi de management

si execuţie, reducerilor absolute ale bugetului de timp, economiilor la costurilor totale.

În legătură cu evidenţierea eficienţei necuantificabile , aspectele relevate sunt

următoarele: imprimarea unor caracteristici de ordine, disciplină si rigurozitate

domeniului condus, crearea unor premise favorabile pentru manifestarea spiritului

antreprenorial, manifestarea managementului participativ, valorificarea potenţialului

creativ-inovativ al personalului organizaţiei, generarea unui climat de muncă propice

performanţelor, amplificarea dimensiunii prospective, previzionale, asigurarea unei

pronunţate dimensiuni stiinţifice managementului de ansamblu, facilitarea

reproiectării de ansamblu a managementului.