Raționalizarea Procesului Decizional prin Utilizarea unor Metode Moderne de Conducere

INTRODUCERE

Managementul ca stiinţă si artă se exprimă valoric prin aplicarea în viaţa de zi cu zi, în instituţii, firme, companii s.a., a principiilor şi regulilor sale fundamentale.

Studiul teoretic al organizării si conducerii foloseste în manieră esenţială formării viitorilor specialişti – astăzi studenţi ai facultăţilor economice, umanist-sociale sau tehnice.

Într-un asemenea context se dovedeste a fi necesară si stringent utilă lucrarea ce vizează aplicaţiile manageriale, însoţite de studii de caz.

Apariţia în teorie şi practică a unei vaste palete de metode de conducere se

explică prin creşterea eficienţei activităţii managerilor care aplică o metodă sau

alta de conducere, în comparaţie cu întreprinderile în care managementul nu aplică

o metodă coerentă de conducere.

Cele circa 20 de metode de conducere şi peste 80 de tehnici cunoscute în

prezent suferă un proces continuu de perfecţionare pentru a putea răspunde

evoluţiei tehnicii şi nevoilor tot mai exigente ale beneficiarilor activităţii pe care o

desfăşoară organizaţia.

Metoda de conducere folosită are atât un conţinut economic - vizează

creşterea profitului - cât şi unul social. Astfel, dacă în întreprindere are loc procesul

de interacţiune a oamenilor cu mijloacele de producţie, atunci „metodele de

conducere vor trebui să rezolve relaţiile între oameni, relaţiile de colectivitate,

afirmarea personalităţii, , formele de stimulare morală a activităţii lor

ş.a.(M.Dumitrescu)”.

În primul capitol al lucrării este prezentat sistemul metodologic-managerial , caracteristicile, funţiile şi particularităţile acestuia, precum şi eficienţa şi eficacitatea unui sistem metodologic-managerial.

În al doilea capitol este prezenată una dintre cele mai semnificative metode specifice manageriale, metoda şedinţei, principalele obiective, utilităţi şi paticularităţi ale acesteia, precum şi tipuri de şedinţe iar la finalul capitolului este un studiu de caz cu exemplul unei şedinţe la o intreprindere.

În al treilea capitol atenţia ne este captivată de către unul dintre cele mai cunoscute sisteme de management , şi anume managementul pe produs, principalele particularităţi, modul în care acţionează şi obiectivele acestuia.

La sfârşitul lucrării este prezentat un studiu de caz asupra un mare hypermarket, Real,- Hypermarket România.

CAPITOLUL I

1.Sistemul metodologico-managerial

1.1 Sistemul metodologico-managerial, subsistem managerial de bază al organizaţiei

Fără nici o îndoială, în ansamblul din ce în ce mai complex, sofisticat şi performant de elemente manageriale, ce caracterizează organizaţiile competitive, în debutul mileniului al III-lea, sistemele, metodele şi tehnicile manageriale exercită un rol crescând. Amplificarea funcţionalităţii şi competitivităţii firmelor în contextul contradictoriu al internaţionalizării actuale este rezultanta progreselor sensibile în planul conceperii şi operaţionalizării instumentarului managerial al organizaţiilor. De aici, necesitatea cunoaşterii cît mai profunde a acestor elemente, în vederea operaţionalizării lor cu un plus de rapiditate şi eficacitate.

Definirea şi principalele componente ale sistemului metodologico-managerial

În mod firesc, un volum consacrat integral al sistemului metodologico-managerial nu poate să înceapă fără a defini însuşi acest concept de bază al managementului organizaţional. O atare necesitate decurge şi din varietatea abordărilor opiniilor care-l privesc, unele mergând până la constatarea parţială sau totală a existenţei sale

Sistemul metodologico-managerial sau sistemul de complexe şi tehnici manageriale poate fi definit ca ansamblu de sisteme( metode complexe), metode şi tehnici utilizate în conceperea şi exercitarea funcţiilor şi relaţiilor manageriale în cadrul unei organizaţii.

Referitor la conţinutul şi formulările încorporate în definiţia de mai sus se impun două precizări noţionale pentru a evita orice confuzii sau neînţelegeri.

Pentru ansamblul elementelor metodologice manageriale din cadrul organizaţiei se utilizează două denumiri: sistemul metodologico-managerial , care , după opinia noastră , exprimă mai fidel şi complet conţinutul său real; sistemul de metode şi tehnici manageriale , mai uşor de reţinut şi utilizat pe o scară largă , dar care , ”stricto sensu” , nu reflectă decât parţial conţinutul său. Întrucât , în lucrările de specialitate , se folosesc frecvent ambele , procedăm şi noi în mod similar , cu menţiunea ce decurge logic din argumentaţia de mai sus că prima formulare- sistemul metodologico-managerial- o considerăm ca fiind mai riguroasă.

Sistemul metodologico-managerial cuprinde în principal trei categorii de elemente: sisteme sau metode complexe de management , metode şi respectiv tehnici. Se apelează şi la termenul de metodă complexă de management pentru un anumit sistem de management din cadrul organizaţiei, în vederea evitării confuziei cu sistemul de management al organizaţiei în ansamblul său.