Rolul Resurselor Umane în Cadrul Firmei

Conceptul de resurse umane

Iniţierea şi desfăşurarea cu succes a activităţii firmei depind într-o covârşitoare măsură de gradul în care este înţeles, motivat şi coordonat factorul uman. Această importanţă se explică prin faptul că re¬sursele umane au devenit obiectiv de preocupare majoră, mai buna utilizare a factorului muncă plasându-se printre căiie şi sursele majore de creştere a eficienţei şi profitabilităţii firmei.

Analizând factorul uman, într-un context mai larg, reputatul specialist în domeniul resurselor umane, dr. C. Ghinăraru, arată că „lumea şi mai ales economia modernă tind să devină din ce în ce mai impersonale. Aceasta nu atât din raţiuni subiective, cât mai ales obiective, dictate de efi¬cienţa economică într-un mediu în care concurenţa este din ce în ce mai puternică, în care fiecare poate să producă din ce în ce mai mult şi mai bine şi foarte multe tehnologii avansate devin disponibile pentru afaceri, este absolut normal ca, şi în ceea ce priveşte resursa umană, să primeze eficien¬ţa, ('sporul individului, problematica lui personală, preferinţele sale strict individuale, cu rare excepţii, sunt puţin importante pentru organizaţiile moderne, cu excepţia celor caritabile, atâta timp cât individul face dovada clară că poate lucra eficace şi eficient în interesul'organizaţiei. Aceasta este, de altfel, singurul mod în care el îşi poate satisface şi interesul personal; de fapt, tocmai pentru aceasta, aşa cum ştim încă de la Adam Smith, el este interesat să facă dovada, în cel mai înalt grad cu putinţă, a capacităţii sale de a satisface interesele organizaţiei din care face parte sau din care doreşte să facă parte".

Resursele umane constituie ansamblul resurselor de muncă din cadrul unei firme de turism pe care întreprinzătorul (managerul) le utilizează în procesul de producere a bunurilor şi serviciilor turistice într-o perioadă de timp dată.

Managementul resurselor umane presupune o abordare strategică a posibilităţilor de atragere, formare, dezvoltare, conducere, utilizare şi motivare a principalei „resurse cheie" (resursele umane), prin intermediul căreia orice organizaţie îşi poate asigura atingerea cu succes a ţelurilor propuse.

Principiile esenţiale ale managementului resurselor umane rezidă în: • Asigurarea unei atmosfere de conlucrare favorabilă dezvoltării relaţiilor interpersonale.şi interprofesionale

în esenţă, se poate afirma că resursele umane reprezintă factorul creativ, activ şi coordonator, al activităţii firmei.

De-a lungul timpului (în ultimii 100 de ani) coordonatele preocupărilor disciplinei economice pe care astăzi o numim „managementul resurselor umane" au cunoscut o traiectorie sugerată de cele înscrise în tabelul 1.1.

Tabel - Evoluţia preocupărilor MRlf*

Nr. crt. Perioada Priorităţile managerilor Percepţia managerială a angajaţilor Activităţi (corespon¬dente) în domeniul resurselor umane

0 1 2 3 4

1 -1890 Tehnologii de iroducţie indiferenţă faţă de nevoi Sisteme de disciplină

2 1890-1910 3unăslarea angajaţilor Nevoile angajaţilor de condiţii îmbunătăţite de securitate şi oportunităţi 'rograme de securitate

3 1910-1920 Eficienţa sarcinii de muncă 'lăţilc „înalte" determi-îă productivitatea ,înaUă" (salarizarea nfiuenţează randamen¬tul în sensul creşterii lui) Studiul mişcării şi al timpului

4 1920-1930 Diferenţe individuale Considerarea diferen¬ţelor individuale ale angajaţilor Testarea psihologică şi

(rc)considerarea

Angajaţilor

5 1930-1940 Sindicalizarea Angajaţii - adversari ai managementului Programe de comu¬nicare şi tehnici anti-sindicalc

6 1940-1950 Securitate economică Angajaţii au nevoie de protecţie economică Perfecţionarea siste¬mului de pensionare, ocrotiri sociale etc.

7 1950-1960 Relaţii umane Angajaţii au nevoie de a se reconsidera supravegherea Pregătirea supraveghe¬torilor

8 1960-1970 Participarea Angajaţii au nevoie de a fi implicaţi în luarea deciziilor îmbunătăţirea tehnicilor participative la conducere

9 1970-1980 Provocarea sarcinii Angajaţii au nevoie să muncească cât Ii se pretinde (conform abilităţilor individuale) îmbunătăţirea conţinutului funcţiei şi integrarea sarcinii în echipă

II 11 1980-1990 Eliberarea angajaţîlo din funcţii Angajaţii au nevoie de funcţii pierdute prin diminuarea activităţii Plasament extern unităţii

1')')() ll><>8 Schimbări şi insufi¬cienta forţei de mun¬ci Angajaţii au nevoie de c mai mare flexibilitate a orarelor Planificarea strategică a resurselor umane, accentuarea caracteru¬lui ştiinţific (interdisci-plinar)al MRU

Particularităţile resurselor umane, precum şi complexitatea acestora, pun probleme deosebite managerilor de la toate nivelurile organizatorice, astfel încât gestiunea acestora constituie o latură importantă a activităţii de management, calitatea şi eficienţa modului în care se desfăşoară fiind definitorii în obţinerea succesului activităţilor organizaţiei.

Rolul primordial al resurselor umane la scara întregii societăţi se regăseşte, evident şi la nivelul firmei, fapt recunoscut şi argumentat de nu¬meroşi oameni de ştiinţă din diferite ţări. Principalele elemente care o de¬monstrează sunt următoarele:

• Forţa de muncă este singura creatoare de valoare de întrebuin¬ţare. Firma reprezintă principalul element al sistemului socio-economic' a cărei funcţionare se datorează, în cea mai mare parte, resurselor umane;

• Resursa umană este singura în măsură să creeze, nu numai sub aspect economic, ci şi sub aspect spiritual, ştiinţific. Generarea de noi idei concretizate în produse, tehnologii, metode de conducere, soluţii organiza¬torice noi, este apanajul exclusiv al omului.