Marketingul Internațional

1.1.5. Motivaţia marketingului internaţional

Faptul că marketingul internaţional este diferit de cel intern ne sugerează un motiv de studiere a acestui subiect. Totuşi, el nu este suficient. Dacă persoanele fizice sau juridice nu au nevoie să vândă pe pieţele internaţionale, nu va exista stimulentul de a studia marketingul internaţional. Cu toate acestea, apariţia în ultimul timp a unor factori a făcut din afacerile internaţionale o alternativă foarte dorită de creştere. Astfel, progresele tehnologice în comunicaţii şi transporturi nu numai că au diminuat mărimea a ceea ce odată era o vastă planetă, dar au şi conectat fiecare localitate la restul lumii. Această realitate este valabilă şi în sfera afacerilor. Chiar şi firmele relativ mici fac acum comerţ cu alte ţări ale lumii. Corporaţiile multinaţionale pot realiza acum activităţi comerciale cu zeci de ţări, aşa cum făceau odată cu zeci de localităţi. Se speră ca în următorii ani aceşti factori să aibă chiar un impact mai mare asupra lumii afacerilor. [3, 121]

Pe fondul acestor factori generali de stimulare a internaţionalizării afacerilor există şi unele motive specifice de pătrundere pe pieţele internaţionale. Acestea, în viziunea lui C. Sasu, sunt:

a) Saturarea pieţei. Pieţele pentru o mare varietate de produse devin saturate mult mai repede decât sunt găsite noi pieţe de desfacere. Bunuri de larg consum, precum: aparatele de radio, TV, automobilele, depăşesc, deja, numărul de gospodării din S.U.A. Şi multe alte produse sunt aproape de acest nivel.

b) Competiţia externă. Tot mai multe ţări din întreaga lume şi-au mărit capacitatea de a concura cu agresivitate pe piaţa mondială. Competiţia nu vine numai din partea ţărilor industrializate puternic, ci şi a celor în curs de dezvoltare.

c) Apariţia de noi pieţe. Ţările în curs de dezvoltare constituie o piaţă majoră pentru firmele străine. Cele mai multe din ţările în curs de dezvoltare ating rate de creştere ridicate an de an.

d) Posibităţi create de programele de ajutor extern. Diferite instituţii şi organisme financiare acordă asistenţă financiară ţărilor în curs de dezvoltare. Aceste ajutoare creează noi pieţe în ţările în curs de dezvoltare.

e) Insuficienţa pieţei interne. În ramurile în care este posibilă introducerea producţiei de masă este esenţială existenţa unei pieţe suficient de mari. Dacă însă piaţa internă nu este suficient de mare pentru a absorbi întreaga producţie din ramură, orientarea spre piaţa externă poate fi o alternativă atractivă.

f) Forţă de muncă ieftină. În multe ramuri, munca reprezintă o parte însemnată a costurilor. Deoarece în ţările lumii a treia costul muncii este mult mai scăzut decât în celelalte ţări, piaţa muncii din aceste ţări este foarte atrăgătoare pentru firmele care doresc să se extindă pe pieţele externe.

g) Avantaje fiscale. Unele naţiuni, în dorinţa lor de a atrage capital străin, acordă anumite facilităţi fiscale firmelor străine. Acestea înfiinţează întreprinderi în ţări cu un sistem de taxe stimulativ şi vor vinde produsele pe plan local şi la export, folosind forţa de muncă ieftină din ţările-gazdă.

h) Acces la tehnologiile avansate şi materii prime. În dorinţa de a avea acces la tehnologii de vârf şi materii prime, unele firme vor prospecta pieţele internaţionale pentru a-şi realiza dezideratul.

i) Posibilitatea de a nivela fluctuaţiile sezoniere în cererea unor produse. Fluctuaţiile sezoniere în cererea unor produse pot influenţa în mare măsură profitabilitatea firmei. Pentru a evita acest lucru, firmele caută să pătrundă pe piaţa internaţională pentru a nivela această cerere. Acest fapt iese cu pregnanţă în relief în special la produsele agricole care, datorită unor producţii mari în unele sezoane, îşi găsesc debuşeu corespunzător în special pe pieţele externe.

j) Creşterea prestigiului firmei prin imagine globală. Exportând produse, o firmă, fie ea mare sau mică, îşi creează o imagine favorabilă atât pe piaţa internă cât şi pe cea externă, cu rezultate favorabile asupra profiturilor.

k) Amortizarea cheltuielilor de cercetare-dezvoltare, printr-o mai mare viteză de rotaţie. Creşterea volumului vânzărilor, datorată pieţelor străine, contribuie la creşterea vitezei de rotaţie a capitalului circulant.

l) Reducerea costurilor unitare şi creşterea profiturilor. Creşterea volumului vânzărilor prin pătrunderea pe pieţele externe şi introducerea producţiei de masă pot contribui la reducerea costurilor unitare, chiar în ipoteza adoptării unor preţuri marginale.

m) Interesele naţionale. Creşterea volumului producţiei exportate la anumite produse poate fi şi în interesul întregii naţiuni şi, de aceea, unele guverne acordă anumite facilităţi firmelor care pătrund pe pieţele străine.

n) Siguranţă în perioadele de recesiune. Afacerile internaţionale oferă o siguranţă mare în perioadele de recesiune. De regulă, recesiunea începe într-o anumită ţară şi doar după câteva luni va cuprinde şi alte ţări. Se afirmă că economiile europene sunt afectate de tendinţa de recesiune din S.U.A. după aproape 6 luni. [17, p.17]

În acest fel, firmele care au activităţi pe pieţele internaţionale îşi pot schimba orientarea spre pieţele externe, în perioadele de recesiune.[17, p.16-19]

1.1.6. Riscurile implicării în marketingul internaţional

În mod paradoxal, deşi toate întreprinderile doresc şi au nevoie să pătrundă şi să acţioneze pe pieţele străine, riscurile implicării în astfel de operaţii sunt ridicate, din cauza existenţei unor motive serioase în această direcţie Cele mai importante, dintre ele, sunt următoarele [17, p.19]:

a) Datoria externă enormă. Multe ţări care reprezintă o piaţă atractivă au acumulat datorii externe foarte mari şi nu sunt capabile să plătească nici măcar dobânzile la aceste datorii (Bulgaria, Mexic, Argentina, Brazilia etc).

b) Instabilitatea guvernelor. Caracterul instabil al unor ţări cu o piaţă potenţial favorabilă presupune un risc mare de expropiere, naţionalizare şi restricţii de repatriere a profiturilor. De asemenea, instabilitatea guvernelor generează inflaţie şi şomaj în ritmuri deosebit de ridicate.