Greața și Vărsătura

Vărsătura - evacuarea în exterior a conţinutului gastric

Greaţa - senzaţia ce precede vărsătura

- pot surveni independent una de alta

- cel mai adesea sunt asociate

Fiziopatologie:

1) stimuli: distensia excesivă sau iritarea segmentelor tubului digestiv superior; stimulul cel mai puternic provine de la duoden

2) aferenţe prin nervul vag

3) centrul vomei se află în bulb

4) eferenţe prin nervii cranieni: V, VII, IX, X. XII către tractul gastro-intestinal şi prin măduva spinării şi nervii spinali către diafragm şi musculatura abdominală

Uneori vărsătura apare fără senzaţie de greaţă, doar anumite porţiuni ale centrului vomei sunt asociate cu senzaţia de greaţă.

Sunt implicaţi: sistemul nervos vegetatic şi sistemul nervos somatic.

Apare hipersalivaţie, care este prodrom ca şi greaţa, şi tahicardie.

Iniţial apare antipersitaltismul; unda antiperistaltică apare la nivelul ileonului şi parcurge anterograd intestinul cu viteză de 2-3 cm/secundă; conţinutul intestinal ajunge în duoden, care fiind supradestins e factorul excitant ce iniţiază voma; apar contracţii intrinseci în duoden şi stomac, relaxarea sfincterului esofagian inferior, contracţia musculaturii abdominale şi a duodenului. După inspir profund se ridică osul hioid şi laringele, se deschide sfincterul crico-esofagian, se închide glota, se ridică vălul palatin care obstruează narinele posterioare. Conţinutul gastric ajunge în esofag şi apoi în exterior.

Voma poate fi declanşată prin impulsuri de la nivelul SNC dintr-o zonă “chemoreceptoare” după stimularea ei directă, chimică (morfină, citostatice, digitală) sau la schimbări bruşte de poziţie (rău de mişcare) sau sub stimuli psihici (scene dezagreabile sau neplăcute, situaţii conflictuale, mirosuri).

Apare prin: tulburări de motilitate cu evacuare întârziată:

– anomalii ale complexului neuro-motor

- anomalii musculare (colagenoză, amiloidoză)

- anomalii ale sistemului nervos vegetativ

Tablou clinic: - vărsăturile pot fi acute sau cronice

- se precizează: durata, frecvenţa, severitatea, momentul apariţiei în raport cu actul alimentar, aspectul lichidului de vărsătură şi consecinţele asupra stării bolnavului

Frecvenţa: ocazionale – migrenă, rău de mişcare, expunere la mirosuri

repetate – stenoză pilorică, intoxicaţii grave, hiperemeza gravidică

Orar şi ritm: - matinale – sarcină, etilism, uremie, rinofaringită

- intraprandiale sau imediat postprandiale – afecţiuni psihice, isterie, bulimie

- postprandiale tardive – stenoza pilorică

Cantitate: - mică sau abundentă

Conţinut: - alimentar, apos (lichid gastric şi mucus), bilios, purulent sau fecaloid

Vărsături apoase –în gastrite, ulcer gastro-duodenal, cancer, alcoolism, sarcină

Vărsături purulente – în gastrita flegmonoasă sau abcese deschise în tubul digestiv

Vărsături fecaliode – în fistule gastro-colice sau ocluzie intestinală

Bila lipseşte în stenoza pilorică şi stenozele duodenale supraampulare.

Vărsăturile acute: în toxiinfecţii alimentare, intoxicaţii, postmedimedicamentoase şi cronice, afecţiuni gastrice, biliare, pancreatice.

Se asociază cu dureri abdominale: pancreatita acută, colecistită acută, peritonită acută, ocluzia intestinală.

Hipertensiunea intracraniană (tumori, traumatisme, accidente vasculare cerebrale) se poate prezenta cu greaţă şi vărsături, mai frecvent vărsături în jet neprecedate de greaţă; asociază cefalee, fotofobie, febră, vertij, tulburare de echilibru, semne neurologice de focar.

Consecinţele:

1) deshidratarea cu alcaloză metabolică, hipopotasemie şi hiposodemie

2) emaciere

3) sindromul Mallory-Weiss

4) ruptura esofagului în mediastin cu sindromul Boerhaave.

Obiectiv: turgor diminuat, tahicardie, hipotensiune arterială.

Se practică inspecţia, palparea, auscultaţia abdominală, examen neurologic, examen fund de och, examen genital.

Se face diagnostic diferenţial cu regurgitarea, anorexia şi saţietatea precoce.

Examene paraclinice:

- test de sarcină

- glicemie, uree, creatinină, echilibru acido-bazic, ionogramă serică: Na K Cl, calcemie

- amilaze, dozare de digitală, analize toxicologice, probe hepatice