Extras din curs

CAP.10 FACILITATEA LIMBAJULUI SI A VORBIRII

Elevii cu dizabilitati psihice, care nu vorbesc inteligibil, pot fi învatati sa comunice în alte modalitati, astfel încât ei nu vor fi întârziati inutil în capatarea limbajului, care este principalul drum catre cunoastere. În acest capitol vom prezenta câteva exemple de întârzieri vatamatoare si inutile, indemnând profesorii sa înceapa imediat programele pentru dezvoltzrea limbajului si a vorbirii pentru a-i învata pe acesti copii sa comunice-si prin urmare sa se evite întârzierile inutile.

Pentru a va ajuta mai bine sa întelegeti necesitatea expunerii si a stimularii limbajului si vorbirii timpurii,variata si solidara,va prezentam în acest capitol, un scurt sumar nontehnic a actualelor teorii cu privire la dobândirea limbajului si a programelor de interventie ,câteva practici pentru a facilita dezvoltarea vorbirii bazate pe relatia dintre prevorbire si hranire, si câteva metode practice pentru a-i aduce pe copiii cu dizabilitati pe drumul catre o comunicare efectiva.

- Arthurlene, un copil de 8 ani cu un handicap sever,paralizie cerebrala, nu putea vorbi.Parintii si profesorii sai au asteptat dovada ca ea a ajuns la un nivel determinabil de întelegere si dezvoltare a limbajului, pentru a sti ce sa o învete în continuare.Doi ani mai târziu, ei înca erau nesiguri de nivelul ei de întelegere si nu incepusera înca o învatare sistematica a limbajului.Aceasta asteptare ca vorbirea inteligibila sa evolueze astfel încât Arthurlene sa demonstreze nivelul sau de receptie a limbajului si îndemânare în expresie,a facut ca ea sa ramâna inutil cu câtiva ani în urma cu privire la însusirea limbajului si a capacitatilor de comunicare.

- Mary Ann a fost privata de avantajele unei asistari a comunicarii augmentative, pentru ca parintii sai puteau întelege încercarile sale de a comunica si credeau ca în curând vorbirea sa se va îmbunatati, astfel încât si ceilalti o vor întelege.Trei ani mai târziu, Mary Ann putea fi înteleasa doar de cei ce o stiau bine.

- Mama Shophiei era hipersensibila la faptul ca fiica ei ar trebui sa poarte sau sa foloseasca o tabla de comunicare pentru ca atragea atentia ca este un copil cu dizabilitati.Acest copil a carui vorbire era neinteligibila nu a fost capabil sa învete sau sa se bucure de largirea volumului si a complexitatii preschimbarii limbajului.

- Erik avea un profesor care timp de 3 ani a muncit sa-l învete sa citeasca si sa scrie destul de bine pentru a le folosi ca sistem de comunicare. Profesorul nu si-a dat seama ca sunt câteva sisteme de comunicare augmentative(de ex.simbolurile Blis) care nu cer ca elevul sa aiba abilitatea de a citi sau scrie. Ar fi putut sa-l învete sa comunice cu ceilalti folosind aceste sisteme,fara efortul de a citi sau scrie.

Limbajul, desigur, cuprinde mai mult decât vorbirea si întelegerea în general, preceda productia.Unii copii învata sa gândeasca si sa citeasca fara sa auda vreodata un cuvânt pronuntat.Unii învata sa folosesca sisteme de comunicatie care cer aplicarea unor reguli relativ abstracte, mai mult inconstiente.Cu câteva exceptii,fiintele umane sunt capapile sa învete câteva forme de comunicare, vorbite sau nu.Dar expunerea la un sistem lingvistic ar fi mai eficienta daca se produce în perioada cruciala, sensibila pentru învatatura. Cam de la varsta de 6 luni, copii normali pot raspunde la semnale verbale. Pe la 9 luni ei pot avea un inventar moderat de cuvinte pe care le înteleg si la care raspund prin comportament asemanator.Ar trebui sa li se ofere o optima expunere la limbaj si oportunitatea de a-si pune bazele limbajului în acesti primi ani cruciali. Acest lucru este la fel de important atât pentru copii normali cât si pentru copii cu dizabilitati.Nu asteptati.Faceti-i sa comunice. Primii ani din viata unui copil cu dizabilitati nu ar trebui sa treaca fara expunerea copilului,implicarea lui directa întrun proces obisnuit sau augmentativ de comunicare.

DEZVOLTAREA LIMBAJULUI SI A COMUNICARII

Dobândirea limbajului-cu sau fara abilitatea de a produce sunetele normale vorbirii-urmeaza acelasi model pentru toti copii indiferent de originea lor culturala sau de atributelelor psihice. Întelegerea bazelor dobândirii limbajului normal este la fel de importanta ca si învatarea procedurilor speciale de predare copiilor cu dizabilitati.

Ogreseala uzuala, rezulta din socul si spaima parintilor odata cu aflarea dizabilitatilor copiilor lor, este omisiunea de a încerca sa comunice cu copilul lor, sa îi ofere stimuli orali, vizuali si tactili de la o vârsta frageda. Acesti stimuli sunt cruciali pentru o dezvoltare completa a limbajului de mai târziu. Limbajul,într-o forma sau alta, este ceea ce ne face umani.Chapman(1972) a specificat ca “daca întelepciunea este o îndoielnica-trasatura specifica,folosirea limbajului nu este.Nu a fost gasit nici un grup uman caruia sa-i lipseasca limbajul”(p.17).Copii normali sunt nascuti echipati psihic cu capacitatea de a învata limbajul; ei au nevoie doar sa fie expusi la mediul cultural si sa auda în jurul lor vorbindu-se respectiva limba. Copii cu dizabilitati ar putea sa nu aiba parte aceasta expunere si experienta din cauza combinatiilor de deficite interne cu cele externe. Trebuie dezvoltate strategii de a gasi moduri alternative prin care ei ar putea învata sa comunice.

McLean(1972) a spus ca cei care lucreaza cu copii retardati mintal (de asemenea cei care lucreaza cu copii ce sunt nonvorbitori sau nonvocali din motive variate) ar trebui sa se concentreze mai mult asupra studiului vorbirii si a limbii decât asupra handicapului în sine. Acum, când sunt metode universale în dobândirea limbajului, profesionistii care lucreaza cu copii nonvocali ar trebui sa le înteleaga si sa stie cât mai mult posibil,pentru a determina un program de învatare a sunetului si a limbajului.

Cheia catre o noua strategie, sta în descoperirea a cât mai multe lucruri despre caracteristicile vorbirii si limbajului, pentru a face fata eficient organismelor umane, care ne prezinta tot felul de comportamente atipice.Trebuie sa realizam ca sunt câteva caracteristici ale vorbirii si limbajului inviolabile cu privire la solicitarile organismului.De aceea, chiar daca functia normala a organismului poate fi afectata de handicapuri, principala cerere facuta sistemului vorbirii si limbajului va triumfa.

Îi îndemnam pe toti cei ce lucreaza cu copii cu handicap sever, sa învete despre natura limbajului si sa înceapa sa transmita acestora, prin unul sau mai multe modalitati de comunicare,cât de devreme posibil instructiuni în dobândirea acestuia.