Etapele dezvoltării psihologiei organizaționale

Istoria aparitiei psihologiei organizationale dateaza de la inceputul secolului XX cand s-a pus problema cresterii eficientei muncii in cadrul diverselor companii industriale si occidentale.

Cercetarile au fost orientate pe trei aspecte fundamentale:

1. studierea individului in procesul muncii in acest caz avand - perspectiva individuala;

2. studierea relatiilor reciproce dintre indivizii din grupul de munca din perspectiva interpersonala;

3. studierea structurilor diverselor categorii de organizatii predominand - perspectiva organizationala (sociologica).

Teoriile care stau la baza dezvoltarii domeniului de care ne ocupam se pot impartii in:

1) teorii clasice ale organizarii si conducerii

a) managementul stiintific si clasic,

b) teoria organizatiilor birocratice,

c) orientarea relatiilor umane.

2) teorii si orientari contemporane

a) teoria resurselor umane,

b) dezvoltarea organizationala,

c) teoriile contingentei.

TEORII CLASICE ALE ORGANIZARII SI CONDUCERII

I. Managementul stiintific si clasic

Principalul fondator al sau este Fr.W.Taylor (1856-1917) care a pus accentul pe analizarea si rationalizarea organizatiilor complexe in vederea cresterii productiei printr-- organizare optima.

TAYLOR in lucrarea sa Principiile managementului stiintific (1991) arata ca “scopul managementului este ca printr-un studiu sistematic al fiecarei activitati sa descopere modelele cele mai eficiente de realizare a fiecarei sarcini de munca de supraveghere si control, din domeniul conducerii. Aplicarea stratgiilor sale va determina cresterea prosperitatii patronilor si muncitorilor.

Managementul stiintific se bazeaza pe patru principii fundamentale:

1. dezvoltarea stiintei care se refera la colectarea si sistematizarea tuturor cunostiintelor despre diverse categorii de activitati. Acest proces se refera la urmatoarele componente

- studiul miscarii,

- studiul timpului de executie,

- celui mai eficient procedeu implicat in realizarea unei activitati.

2. selectarea stiintifica si dezvoltarea progresiva a muncitorilor se realizeaza in vederea obtinerii de la acestia de performantele cele mai inalte.

Selectarea consta in descoperirea muncitorilor cu calitati fizice si intelectuale cerute pentru - anumita activitate. Acesti muncitori vor fi apoi instruiti in asa fel incat sa fie capabili in final sa-si imbunatateasca performantele.

3. apropierea dintre stiinta si muncitorul selectat stiintific se refera la oferirea de stimulente muncitorilor selectionati, stimulente ce constau intr-un tratament bun, amabil cu acordare de considerente si posibilitati de a-si exprima dorintele in mod deschis.

4. principiul diviziunii muncii / “principiul cooperarii constante si stranse intre conducere si oameni”; care se refera la - cooperare ideala intre muncitori si conducere, fiecare realizandu-si activitatile specifice de conducere si productie.

Acest fapt duce in viziunea sa la excluderea aparitiei grevelor gratie democratizarii relatiilor stabilite.

Avantaje si limite ale teoriilor managementului clasic

Avantaje

- au determinat cresterea eficientei economice prin organizarea superioara a muncii si conducerii;

- au determinat - specializare accentuata a muncii datorita simplificarii si reducerii numarului de operatii ce urmeaza - finalizare in cadrul unei activitati (considerau ca repetarea continua a acelorasi operati determina eficienta).

Limite

- au neglijat aspectele legate de personalitatea umana in cadrul muncii tratata ca un angrenaj impersonal al productiei confundat cu rolul unei masini/robot.

- au redus rolul motivatiei individului doar la aspectele financiare creand conceptul de om economic ale carui trebuinte erau doar de ordin material.

- au determinat dezumanizarea membrilor organizatiilor prin ignorarea aspectelor sociale din cadrul acestora.