Introducere în Psihologie

Unitatea de învăţare nr. 1

Metodă şi metodologie în psihologie

Cuprins:

1.1. Definirea şi clasificarea metodelor; comentarii generale cu privire la metodele psihologiei

1.2. Definirea, componentele şi tipurile metodologiei psihologice; relaţia dintre metodă şi metodologie

1.1. Definirea şi clasificarea metodelor; comentarii generale cu privire la metodele psihologiei

Metoda este definită atât ca o cale (methodos, în limba greacă înseamnă cale) pe care o urmează cercetătorul în demersurile sale cât şi ca un instrument utilizat în toate etapele cunoaşterii. Teoria cunoaşterii ştiinţifice (epistemologia) a avansat foarte mult în cunoaşterea metodei şi metodologiei cunoaşterii sistematice, organizate, ştiinţifice, oferind celorlalte ştiinţe suficiente informaţii ca să utilizeze toate metodele cu maximum de productivitate. Pentru psihologie este foarte important să clarifice problema metodelor sale specifice de investigare/cunoaştere, deoarece aşa cum s-a văzut, deseori i s-a contestat caracterul de ştiinţă.

Cele mai importante probleme ale metodei, în general, sunt: definirea ei, identificarea criteriilor de clasificare şi clasificarea metodelor, stabilirea diferenţelor specifice dintre metode, stabilirea relaţiilor dintre metodă şi metodologie în dinamica demersului cunoaşterii.

Metoda este definită drept „calea, itinerariul, structura de ordine sau programul după care se reglează acţiunile practice şi intelectuale în vedera atingerii unui scop” (Zlate, 2000, p.116) sau „operatorul care mijloceşte trecerea, ridicarea treptată de la problema de cercetare, enunţată în plan teoretic, la reconstrucţia ei – observaţională, experimentală, acţională – în vedrea corectării, optimizării, potenţării, restructurării unui sector sau altul al practicii sociale” (Golu, 1989, pp.153-154, Zlate, 2000, p.115)

Criteriile la care se recurge în clasificarea metodelor, în general, sunt: gradul lor de generalitate, gradul de puritate şi gradul de adecvare la fenomenul abordat. Acestea reprezintă aspecte ale metodelor deosebit de importante pentru toate ştiinţele ele influenţînd rezultatele demersului cunoaşterii ştiinţifice.

Metodele psihologiei care au caracter instrumental, de intervenţie, de informare, de interpretare şi acţiune (Zlate, 2000) necesită precizarea şi a altor aspecte care să permită evidenţierea specificului aplicării lor în cunoaşterea psihologică. M.Zlate identifică trei categorii de demersuri care au fost necesare pentru precizarea specificului metodelor de cunoaştere psihologică şi anume:

o demersul enumerativ,

o demersul clasificator,

o demersul descriptiv – explicativ – interpretativ (Zlate, 2000, pp.116 – 117)

Prin demersul enumerativ se face un inventar al tuturor metodelor utilizate de alte ştiinţe deci se crează premisele selectării dintre acestea a celor adecvate cercetării psihicului.

Demersul enumerativ are meritul de a „atrage atenţia asupra multitudinii şi varietăţii metodelor psihologiei. Posibilităţile opţionale şi de selecţie aflate la îndemâna unor psihologi sunt mult mai numeroase decât în alte ştiinţe (...) pornind de la simpla enumerare a metodelor psihologiei, putem uşor anticipa şi alte două particularităţi ale acestora: plurivalenţa (faptul că nu furnizează informaţii de acelaşi tip, stereotipe, ci informaţii diverse şi multilaterale despre fenomenele investigate) şi complementaritatea lor (se se întregesc unele pe altele, îşi corijează reciproc limitele)” (Zlate, 2000, pp.116 – 117).

Prin demersul clasificator se identifică (pentru a fi adoptate drept criterii) acele note definitorii ale metodelor care le fac aplicabile în cunoaşterea psihologică.