Cuprins
- Epistemologia: o scurtă incursiune
- Adevărul si tipologiile adevărului. Verificarea adevărului
- Psihologia ca stiintă
- Obiectul psihologiei
- Realismul stiintific si perspectiva newtonian-carteziană
- Principiile psihologiei stiintifice
- Noile principii ale cunoasterii. Consideratii asupra perspectivei noii fizici
- Cunoastere comună si cunoastere stiintifică
- Cunoasterea prin explicatie si cunoasterea prin experientă. Nivelul discursiv si cel
- evocativ al cunoasterii
- Termen. Concept. Notiune. Operationalizarea conceptelor
- Metodă, tehnică, instrument de cercetare
- Conceptul de metodologie
- Paradigma si teorie
- Construirea teoriilor
- Ipoteza si validitatea ipotezelor
- Proces, etape si strategii de cercetare
Extras din curs
Epistemologia: o scurtă incursiune
Epistemologia - teoria cunoasterii - reprezintă o ramură a filozofiei care se
ocupă cu originile, natura si scopurile cunoasterii. Epistemologia trebuie sa
răspundă la două întrebări: Ce este cunoasterea ? si Cum este posibilă
cunoasterea ?
Cuvântul epistemologie derivă din două cuvinte grecesti: epistēme, care
înseamnă „cunoastere” si logos care înseamnă „studiu al” sau „teorie a”.
In antichitate epistēme semnifica cunoastere, stiintă si era contrariul cuvântului
doxa care însemna părere, opinie deci o cunostintă nesigură.
Termenul de epistemologie este de dată recentă, creatorul său considerându-se a
fi Huxley.
Epistemologia cerceteaza originea, structura, metodele si validitatea
cunoasterii stiintifice. Sarcina epistemologiei este sa stabileasca conditiile, valorile
si limitele cunoasterii stiintifice, sa precizeze gradul de indoiala si de certitudine pe
care il comporta stiinta dobandita precum si metodele prin care se poate atenua
indoiala si spori certitudinea.
Epistemologia – înainte de toate – trebuie să realizeze distinctia dintre
cunoasterea de tip comun, general-uman si cunoasterea stiintifică. În general se
consideră cunoastere de tip stiintific, acea cunoastere care are următoarele
însusiri:
- se îndepărtează de cunoasterea comună si de bunul simt;
- descompune automatismele mentale generate de experienta cotidiană;
- uzează de matematizare si formalizare;
- utilizează metode speciale de tipul modelare, axiomatizare, formalizare etc.;
- obtine cunostinte cel putin verificabile dacă nu verificate.
Epistemologia poate fi privită si în raporturile sale cu celelalte ramuri ale
filosofiei sau cu alte stiinte. Astfel, se consideră că gnoseologia - teoria generala a
cunoasterii - este acel domeniu al filosofiei care studiaza natura si intinderea
cunoasterii, presupozitiile si fundamentele acesteia. Deci, are in vedere orice tip de
3
raport reflexiv intre subiect si obiect, in timp ce epistemologia este teoria filosofica
a cunoasterii stiintifice.
Fiind o fiintă gânditoare, omul în relatia sa cu mediul si cu ceilalti, dispune de un
anumit discernamant numit bun-simt, care îl ajuta sa faca în mod sponan diferenta
dintre real si fantastic, fals si adevar. Desi acest fapt poate fi considerat o conditie
necesară pentru claritatea si eficienta gândirii, el nu este si suficient, astfel încât
este nevoie de un demers mai complex, cu teorii, proceduri si metode specifice.
Epistemologia este o disciplină cu dublă dependentă, apartine în acelasi
timp si metastiintei si filosofiei. Ea trebuie sa verifice valoarea operatiilor
intelectuale, să stabilească principiile si regulile de cunoastere în genere, conditiile
fundamentale ale cunoasterii, functionarea acesteia si procedeele necesare pentru
a construi stiinta. Se consideră asadar, că raportul dintre epistemologie si
gnoseologie este în principiu un raport similar cu cel dintre specie si gen.
Logica realizează o apreciere intrinsecă a continutului gândirii, nu se
preocupă decât de conditiile de validitate a continutului gândirii, fiind preocupată
doar de corectitudinea functiei acesteia, pe când epistemologia caută să
stabilească valorile cunoasterii.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Metodologia Cercetarii Psihologice.pdf