Introducere în Studii Europene

1.CONSTRUCTIA EUROPEANA

1.1. NASTEREA UNITATII EUROPENE

“Natiunile suverane din trecut nu mai reprezinta cadrul în care se pot rezolva problemele prezentului. Si chiar Comunitatea însasi nu reprezinta decât o etapa spre formele de organizare ale lumii de mâine”.

Înca de la sfârsitul Evului Mediu, au aparut o serie de proiecte de organizare a statelor europene, care aveau drept scop pacificarea continentului european. Astfel, la începutul secolului al XIV-lea, marele poet Dante, îsi dorea ca monarhii sa se supuna împaratului, pentru a fi asigurata astfel pacea universala. Dar aceasta conceptie era deja depasita, având în vedere ca suveranii nu îsi mai doreau nici arbitrajul papei, nici cel al împaratului. Functia de arbitru era conceputa deja într-o cu totul alta maniera: astfel, ea ar fi trebuit excercitata de catre un ansamblu de delagati ai printului. Aceasta era conceptia exprimata de catre avocatul francez Pierre Dubois la începutul secolului al XIV-lea si de catre regele Boemiei Georges de Podebrady în 1464. Obiectivul unei asemenea propuneri era de a-i apara pe suverani de pretentiile imperiale.

Din secolul al XVI-lea pâna în secolul al XVIII-lea, propunerile privind unificarea europeana au vizat, în mod constant, problema reglementarii conflictelor si cea a asigurarii pacii pe continent.

În 1623, Emeric Crucé, contemporanul lui Ludovic al XIII-lea, preot si profesor de matematici, a publicat lucrarea Noua Cynee, în cadrul careia preconiza organizarea pacii universale prin arbitraj. Functia de arbitru trebuia îndeplinita de catre o adunare permanenta, cu sediul la Venetia, care ar fi vegheat atât la mentinerea pacii, cât si la dezvoltarea schimburilor economice. Toti printii ar fi fost reprezentati în aceasta adunare. Mai mult decât atât, aceasta adunare ar fi trebuit sa dispuna si de o armata proprie, care ar fi vegheat la respectarea deciziilor acesteia.

Sully, fostul ministru al lui Henric al IV-lea, în lucrarea sa Grand Dessein (Marele proiect), sugera creerea unei <<Republici prea crestine>> condusa de catre un <<Mare Consiliu al Europei>>. Potrivit acestui proiect, Europa ar fi trebuit reorganizata în 15 state, cu forte egale, ai caror delegati formau un consiliu general, însarcinat cu arbitrajul si dispunând de forte armate.

În 1625, juristul olandez Hugo Grotius propunea crearea unei <<Societati a Natiunilor>>. Printre propunerile sale regasim si ideea înfiintarii unor <<adunari în cadrul carora litigiile dintre puterile crestine sa fie judecate de catre acelea dintre ele care nu sunt implicate în conflict, cu scopul de a gasi mijloacele prin care partile aflate în litigiu sa fie obligate sa încheie pace în conditii rezonabile>>. Putem constata, astfel, faptul ca ideea arbitrajului a aparut pentru a evita apelul la forta armata în cazul unor conflicte. De asemenea, trebuie retinuta promovarea notiunii novatoare de <<societate a natiunilor>>, adica de grupare organizata de state.

William Penn, cel care va fi legislatorul viitorului stat american Pennsylvania, propunea în al sau Eseu pentru pacea prezenta si viitoare a Europei (1693), un proiect extrem de modern. În primul rând, el preconiza existenta unei Diete europene compusa din reprezentantii statelor de pe continent. Deciziile trebuiau luate cu o majoritate de trei sferturi, ceea ce dadea o lovitura ideii de suveranitate nationala. Dieta dispunea de o forta armata, care garanta respectarea deciziilor luate în cadrul acesteia. Cheltuielile cu înarmarea trebuiau reduse, în timp ce comertul trebuia dezvoltat.

Abatele de Saint-Pierre a urmat aceeasi linie, atunci când a prezentat, în 1713, al sau Proiect pentru instaurarea pacii perpetue în Europa. În cadrul proiectului se propunea creerea unei “uniuni pemanente si perpetue între suveranii semnatari, cu scopul de a asigura o pace neschimbata în Europa”. Acesta promova, de asemenea, ideea unui Senat european cu competente legislative si judiciare, care dispunea de o armata comuna. Abatele de Saint-Pierre a fost cel care a proiectat un sistem de securitate colectiva care sa garanteze existenta si integritatea statelor participante.

Jeremy Bentham a redactat în 1789 (si publicat în 1839) Planul unei paci universale si perpetue. Autorul sublinia în cadrul acestei lucrari importanta presiunii exercitate de catre opinia publica internationala. De aceea, el sugera crearea unei Diete, care ar fi trebuit sa se margineasca la a da sfaturi si a emite opinii despre problemele de interes comun, presiunea opiniei publice fiind considerata suficient de puternica pentru a transpune aceste sfaturi în realitate.