Terminale intermodale

1. Definiția și clasificarea terminalelor intermodale Terminalul intermodal (nodul de transport) este elementul sistemului unic de transport al unei țări care determină caracterul transporturilor în zonele învecinate ale rețelei și care conține complexul instalațiilor fixe (infrastructura), mijloacele de transport, instalațiile de încărcare/descărcare din punctele de joncțiune a mai multor moduri de transport, îndeplinind împreună operațiile de deservire a traficului de marfă și călători, de tranzit și local. Limitele terminalului intermodal se consideră punctele de concentrare sau depășire a fluxurilor de marfă și călători care circulă pe magistralele adiacente nodului și punctele finale (terminale) ale traficului suburban. Prin terminale de transport se înțeleg punctele inițiale și finale ale diferitelor sisteme de transport în care se realizează operațiile de încărcare, descărcare și formare a unităților de transport care circulă pe elementele rețelei, precum și punctele de pe rețea în care unitățile de transport își modifică structura (acele puncte care servesc unor necesități tehnice). Amplasarea în schema de transport a terminalelor intermodale, precum și a terminalelor modurilor de transport este exemplificată în figura 1.1.

Fig. 1.1. Amplasarea în schema de transport a terminalelor modale și intermodale Terminalele intermodale pot fi clasificate în funcție de: 1. destinație: a) terminale intermodale preponderent de tranzit - deservesc fluxuri de mărfuri și călători în tranzit, realizând trecerea de la un mod de transport la altul; b) terminale intermodale în care atât volumul activității locale este mai mare, dar și volumul activității de tranzit (este mare); 2. în raport cu amplasarea geografică: a) terminale intermodale ale transporturilor terestre; b) terminale intermodale ale transporturilor maritime; c) terminale intermodale fluviale; 3. în raport cu situația economică a zonelor deservite: a) terminale intermodale în zone cu dezvoltare industrială slabă; b) terminale intermodale în zone cu industrie extractivă, industrie prelucrătoare sau cu dezvoltare industrială multiplă; c) terminale intermodale care deservesc orașe mici (sub 50.000 locuitori), medii (50 - 100 mii locuitori), mari și foarte mari (peste 100.000 locuitori; 500.000 locuitori); 4. tipul infrastructurii:

TERMINAL (nod)

INTERMODAL

(transfer modal și depozitare)

Rețea feroviară

(stații de cale ferată)

Rețea maritimă

(porturi)

Rețea rutieră

(autogări, stații, parcări, și puncte de încărcare/descărcare)

Rețea aeriană

(aeroporturi)

Rețea fluvială

(porturi)

2

a) terminale intermodale finale; b) terminale intermodale cu amplasare succesivă a instalațiilor; c) terminale intermodale radiale; d) terminale intermodale radial - inelare; 5. în raport cu amplasare reciprocă a instalațiilor: a) terminale intermodale unicomplex cu amplasarea concentrată a instalațiilor; b) terminale intermodale unicomplex cu amplasarea dispersată a zonelor pentru traficul de mărfuri și călători; c) terminale intermodale multicomplex cu amplasarea dispersată a instalațiilor de trafic. 2. Modele funcționale ale terminalelor intermodale de transport În structura terminalului intermodal de transport, ca sistem, se disting două subsisteme corespunzătoare traficului de mărfuri și de călători. Structura generală a unui terminal intermodal este prezentată în figura 1.2. Aceste două subsisteme la intrarea și la ieșirea din terminalul intermodal au linii și instalații de deservire comune, iar în limitele terminalului linii și instalații distincte. Terminalul intermodal de transport poate fi împărțit pe subsisteme aparținând fiecărui tip de trafic; la rândul său fiecare subsistem are o structură ierarhică, fiind format din mai multe subsisteme de importanță locală.