Managementul schimbării - temă de evaluare continuă

Această temă practică se prezintă sub forma unui memo cu 3 probleme, dupa ce ati studiat primele 4 lectii:

1. Citi in reviste de specialitate si/sau navigati pe internet si prezentati 10 exemple care se potrivesc conceptelor din curs, indicând: conceptul, exemplul/exemplele si sursa:

1. Fragmentarea

Fragmentarea implică din ce în ce mai mult specializarea firmelor în cadrul lanţului de valoare a unei industrii sau produs. Opţiunile strategice de fragmentare includ: operaţiunile de descentralizare şi închirierea managerilor locali; Construirea şi operarea

facilităţilor de tip "formula"; realizarea unui sistem de low-cost al producătorilor; oferirea

mai multor servicii la vânzare, care să adauge valoare produsului; creşte valorii client prin integrarea pe verticală; specializarea pe tip de produs; specializare pe tip de client; focalizarea pe o zonă geografică limitată.

Există numeroase studii de caz ale succeselor sau eşecurilor fragmentării în industria electronicii, din perspectiva unei firme independente. Spre exemplu, IBM a simţit în anii 80 posibilele efecte externe ale fragmentării inter-firmă, când producea computere personale asamblând diferite componente de la producători intermediari.

Modelul tehnologiei tip „arhitectură deschisă” a permis competitorilor, începând cu firma Compaq, să dezvolte sistemele de producţie din amonte şi să producă computere similare celor de la IBM dar la un cost substanţial mai redus.

În orice caz, IBM a încercat să dezvolte dezeconomii de scară asociate cu fragmentarea intra-firmă în producţia computerelor din anii 80.

Producţia tuturor componentelor în interior se pare că a condus la o structură organizatorică ineficientă şi inflexibilă.

2. Riscul managerial

Realizarea obiectivelor firmei presupune cunoasterea si asumarea unor riscuri multiple.

Procesul de management al riscului cuprinde trei faze: identificarea riscului, analiza riscului si reacnia la risc

Strategia de contractare constituie un mecanism esential în repartizarea riscului. Riscurile pe care si le asumă firma sunt în mod obisnuit formalizate prin contracte cu beneficiarii.

Riscurile legate de resursele umane sunt acoperite, cel putin partial, prin încheierea contractelor colective si individuale de muncă. În majoritatea cazurilor, riscurile legate de materiale si echipamente pot fi transferate furnizorilor acestora, prin garantiile pe care acestia le oferă.

Unele riscuri pot fi îndepărtate prin încheierea unor contracte de asigurare. Compania de asigurări îsi asumă o parte din riscuri în schimbul unui pret (prima de asigurare).

- Dacă riscul se produce în conditiile specificate prin contractul de asigurare, asiguratorul va rambursa partea asigurată sau toate pierderile suferite datorită riscului.

- Dacă riscul nu apare, asiguratorul păstrează prima de asigurare.

Performanna în procesul de management al riscului este dată de calitatea managerilor si a personalului implicat, si anume de cea mai slabă verigă din cadrul său.

3. Avantajul competitiv

Analiza economica a impus in ultima perioada un nou indicator de eficienta al unei companii: avantajul competitiv.

Mai repede ca oricine, China a invatat lectia competitivitatii in noua conomie globala si a mizat pe doua atuuri: costurile reduse cu forta de munca si adaptabilitatea.

Ca urmare, in 2007 Produsul Intern Brut al Chinei a crescut cu 11,4%. In acelasi an, PIB-ul Statelor Unite a crescut cu numai 1,9%. Pentru 2008 se prevede o "incetinire"a cresterii chineze la "doar" 9,5 sau 10%.