Cuprins
- CAPITOLUL I NOŢIUNI INTRODUCTIVE p1
- 1.INTRODUCERE p1
- 1.1.Definiţia dreptului mării p1
- 1.2.Scurt istoric al dreptului mării p5
- 1.3.Importanţa mărilor p10
- 1.4.Principii p11
- 2.MAREA TERITORIALĂ ÎN ROMÂNIA p14
- 2.1.Limitele laterale ale mării teritoriale române p14
- 2.2.Frontiera maritimă a României cu Ucraina p15
- 2.3.Frontiera maritimă a României cu Bulgaria p16
- 3.ASPECTUL JURIDIC AL MĂRII p22
- 3.1.Activităţi desfaşurate de România p22
- 3.2.Resurse de hrană p22
- 3.3.Resursele minerale p23
- 3.4.Navigaţia p23
- 3.5.Turismul şi agrementul p24
- 3.6.Cercetarea ştiinţifică p24
- CAPITOLUL II DREPTUL MARITIM INTERNAŢIONAL p25
- 1.DREPTUL MARITIM INTERNAŢIONAL p25
- 1.1.Noţiuni introductive p25
- 1.2. Legea pavilionului p27
- 1.3. Legea locului încheierii contractului p28
- 1.4. Legea locului executării contractului p28
- 2. CONVENŢII INTERNAŢIONALE CU PRIVIRE LA DREPTUL MĂRII p29
- 2.1.Geneva 1958 p29
- 2.2 Montego 1982 p31
- 3.ZONE MARITIME ASUPRA CĂRORA STATELE AU DREPTURI
- SUVERANE p32
- 3.1.Zona contiguă -Zona contiguă a României p32
- 3.2.Zona economica exclusivă- Zona economică exclusivă a României în Marea Neagră p33
- CAPITOLUL III POZIŢIA ROMÂNIEI ÎN DREPTUL MĂRII p38
- 1. ACTIVITATEA ROMÂNIEI p38
- 1.1.Interesele României p38
- 1.2. România şi problemele privind dreptul mării p43
- 1.3.Reglementări naţionale p56
- CAPITOLUL IV STUDIU DE CAZ p59
- 1. STUDIU DE CAZ : DEZVOLTAREA TURISMULUI LITORAL PE PLAN INTERNAŢIONAL p59
- 1.1.Proiectul Terra Vista p59
- CONCLUZII p62
- BIBLIOGRAFIE p64
Extras din licență
CAPITOLUL I NOŢIUNI INTRODUCTIVE
1.INTRODUCERE
1.1.Definiţia dreptului marii
Dreptul internaţional al mării face parte din dreptul internaţional public.El este format din ansamblul normelor de drept internaţional (convenţionale şi cutumiare), care reglementează regimul juridic al spaţiilor maritime, raporturile de colaborare dintre state în folosirea acestor spaţii şi a resurselor lor.
Din dreptul mării fac parte nu numai reglementările de drept internaţional public, ci şi unele norme de drept intern al statelor, referitoare la drepturile lor suverane exercitate în anumite spaţii maritime
Dreptul internaţional al mării, ca parte a dreptului internaţional public, a apărut şi s-a dezvoltat ca o consecinţă a creşterii interesului omenirii şi a statelor pentru folosirea oceanului planetar şi a bogăţiilor sale. Oceanul planetar reprezintă 71 % din suprafaţa Terrei.
Ca ramură distinctă a dreptului internaţional contemporan, dreptul mării este format din ansamblul normelor de drept internaţional (convenţionale şi cutumiare) care reglementează regimul juridic al spaţiilor maritime, activitatea statelor în cadrul acestora precum şi raporturile de colaborare dintre state în folosirea acestor spaţii şi a resurselor lor. El a apărut şi s-a dezvoltat ca o consecinţă a creşterii interesului omenirii şi al statelor pentru folosirea oceanului planetar şi a bogăţiilor sale.
Din dreptul mării fac parte nu numai reglementările de drept internaţional public, ci şi unele norme de drept intern al statelor referitoare la drepturile lor suverane exercitate în anumite spaţii maritime
1.2.Scurt istoric al dreptului mării
Considerente de ordin politic, economic şi militar au determinat statele lumii, începând chiar din antichitate, să-şi extindă aria suveranităţii asupra unei părţi din apele mărilor.
În timp, dezvoltarea activităţilor marine şi a raporturilor economice dintre state în acest cadru a dus la apariţia şi formarea principiului, a conceptelor dreptului mării.
Ca urmare a configurării unor condiţii obiective ca folosire a spaţiilor maritime s-au conturat viziuni deosebite ale statelor în acest domeniu, au avut loc confruntări de interese, s-au exprimat teze şi idei care să le afirme şi să le promoveze.
Evoluţia principiilor şi conceptelor dreptului mării a fost dominată de trecerea de la optica unei stăpâniri restrânse la cea a întrebuinţării de către toate statele lumii.
Marile oraşe , state precum Genova, Pisa şi Veneţia, dar şi statele europene posesoare ale unor flote dezvoltate (Danemarca, Spania, Portugalia) practicau în secolul al XII – XVII un drept de proprietate asupra unor zone întinse ale mărilor la care erau riverane
În secolul XIII, datorită dezvoltării tot mai largi a căilor de navigaţie, s-a simţit nevoia reglementării spaţiilor de acces pentru alte state decât cele riverane, astfel încât limita suveranităţii a fost extinsă “până la mijlocul mării” 3
Preview document
Conținut arhivă zip
- Contributia Romaniei la Formarea si Fundamentarea Dreptului Marii.doc