Uzucapiunea - Mod originar de dobândire a dreptului de proprietate

CONSIDERAȚII INTRODUCTIVE

Prezenta lucrare de licență ” Uzucapiunea mod originar de dobândire a dreptului de proprietate” este structurată în șapte capitole care tratează probleme de interes cu privire la titlul temei.

Capitolul 1 intitulat ”Istoricul, reglementarea în dreptul românesc și comparat și justificarea instituției prescripției achizitive”, tratează importanța și necesitatea prescripției achizitive în dreptul roman, tratează instituția uzucapiunii în vechiul drept românesc, în Codul Civil Român, în codul civil austriac si în dreptul cutumiar maghiar; coduri ce au avut o influență pregnantă de-a lungul timpului în instanțele de pe teritoriul țării noastre. În acest prim capitol facem referire la uzucapiune în diferite perioade de timp în cadrul unor regimuri politice si a unor factori externi puternici din punct de vedere decizional. Am tratat uzucapiunea începută înainte de 15 septembrie 1943; uzucapiunea începută în perioada 15 septembrie - 12 iulie 1947, uzucapiunile începute după data de 12 iulie 1947 și nu în ultimul rând uzucapiunea sub incidența legilor nr. 58 și 59 din 1947. Capitolul I în încheiere tratează utilitatea și justificarea instituției și prescripția achizitivă și prescripția extinctivă.

Capitolul 2 poartă denumirea de ”Posesia - condiție generală a uzucapiunii” și prezintă noțiunea de posesie, caracterele ei, elementele constitutive ale unei posesii; elementul material și elementul intențional; viciile posesiei, discontinuitatea posesiei, violența, clandestinitatea și precaritatea. Posesia fiind cea mai importantă și mai vitală condiție a uzucapiunii, merită o atenție deosebită. În acest capitol surprindem definițiile posesiei din Codul Civil Român încă de pe timpul când posesia era considerată doar a fi o simplă deținere a unui lucru. Viciile posesiei prezintă importanță deoarece în prezența acestora uzucapiunea nu-și mai produce efectele juridice. Pentru a produce efecte juridice, posesia trebuie să fie utilă, adică să aibă unele calități sau să fie lipsită de vicii. Calitățile sunt: o posesie continuă, neîntreruptă, netulburată, publică, sub nume de proprietar. Viciile posesiei fiind discontinuitatea, violența, clandestinitatea si precaritatea; precaritatea fiind mai mult decât un viciu al posesiei, lipsind elementul subiectiv, adică intențional. Fără însăși posesia bunului nu putem vorbi de uzucapiune, de aceea acest capitol are o importanță deosebită în demersul nostru cu această lucrare.

Capitolul 3 denumit generic ”Uzucapiunea în codul civil român” tratează noțiunea și domeniul de aplicare al uzucapiunii, felurile sale, calculul termenelor de prescripție achizitivă, începutul și sfârșitul termenelor de prescripție achizitivă; cât și întreruperea termenului de prescripție achizitivă. Mai avem tratat suspendarea cursului prescripției achizitive cât și joncțiunea posesiilor. Efectele uzucapiunii sunt de interes general deoarece ele modifică întreaga stare juridică atât a bunului mobil sau imobil uzucapat cât și a proprietarului decăzut din drepturi pentru dezinteresul asupra lucrului propriu; în condițiile legii.

Condiție ca un bun sa poată fi uzucapat este ca bunul să se afle în circuitul civil, adică să nu fi fost declarat inalienabil. Bunurile care fac parte din domeniul public nu vor putea fi dobândite prin uzucapiune. Anterior perioadei începute din 1945 și până în 1989, uzucapiunea era unul din modurile esențiale de dobândire a dreptului de proprietate și a celorlalte drepturi reale principale. Începând de la intrarea în vigoare a Legilor 58/1974 și 59/1974, instanța supremă a hotărât că dreptul de proprietate asupra terenurilor nu mai poate fi dobândit prin uzucapiune. Codul civil român reglementa două forme de prescripții achizitive: una generală, de drept comun pentru împlinirea căreia nu era necesară decât o posesie obișnuită exercitată pe durata a 30 de ani (art. 1890-1894), și cea de a doua specială, pentru care termenul era redus la 10 până la 20 de ani (art. 1895-1899), având în vedere calitățile cerute posesiei, respectiv de a fi fost exercitată în temeiul unui just titlu și cu bună credință.

Efectul principal al uzucapiunii este că posesorul dobândește dreptul de proprietate, sau după caz, devine titularul unui alt drept real. Uzucapiunea conduce la respingerea unei acțiuni în revendicare a fostului proprietar. Din acest punct de vedre, uzucapiunea apare ca o sancțiune a neglijenței fostului proprietar care s-a dezinteresat de bunul său, chiar dacă acțiunea în revendicare cu privire la bunuri imobile este imprescriptibilă.

Capitolul 4, denumit generic ”Uzucapiunea în sistemul de carte funciară”, tratează noțiunea de carte funciară, uzucapiunea tabulară și uzucapiunea extratabulară. Publicitatea prin cărțile funciare se aplică în Transilvania, Banat și Bucovina; deoarece din punct de vedere istoric evoluția legislativă s-a prezentat astfel: începând cu 22 iunie 1943, prin Legea nr. 389/1943, a fost extinsă aplicarea Codului civil român și în Transilvania, fiind scoase din vigoare Codul civil austriac și legile maghiare. În Nordul Transilvaniei care fusese răpit României prin Dictatul de la Viena în 1940, extinderea legislației românești a avut loc prin Legea nr. 260/1945. În sistemul legislației maghiare uzucapiunea era de 32 de ani, iar în condițiile Codului civil austriac de 30 de ani. Uzucapiunea opera de plin drept, fără intabulare la cartea funciară.

În Bucovina uzucapiunile începute și împlinite înainte de 1938 au fost guvernate de Codul civil austriac, iar cele începute înainte de această dată și împlinite după 15 octombrie 1938, trebuiau să îndeplinească cerințele Codului civil austriac și Codului civil român.