Moromeții - Marin Preda

CAPITOLUL I

INTRODUCERE - ARGUMENTARE :

Prin vasta sa activitate de prozator, eseist, dramaturg, editor şi traducător, Marin Preda a rămas până astăzi, unul din cei mai însemnaţi scriitori ai literaturii române postbelice. Opera şi autorul ei sunt încă ţinta unor critici, care stârnesc reacţii, de multe ori contradictorii. „Multe îşi au originea în ispitirea mereu vie cu care opera lui Marin Preda încearcă profesionalismul şi curiozitatea cercetătorului literar. Altele, destule şi ele, au punctul de plecare – mai obscur, dar uneori cu atît mai pătimaş – în teritorii aflate înspre marginile literaturii, dacă nu chiar dincolo de ele”. (1)

Dacă privim, din punct de vedere istoric, perioada în care a scris şi s-a afirmat Marin Preda, ne e lesne să observăm că a fost o perioadă în care spiritul creator era în permanenţă intimidat de ideologia politică. Sigur că, în aceste condiţii, literatura avea cel mai mult de suferit, ea fiind sortită dispariţiei sau mutialaţiei. Ori Marin Preda a ştiut să se adapteze, să se „mutileze” pe sine pentru a salva scrisul. Uneori el „era de acord” cu afirmaţiile „iluştrilor” personajele sale. „Precum la mulţi dintre marii romancieri ai veacului nostru, şi la Marin Preda, înainte de a fi un scop, personajul este mijlocul prin intermediul căruia autorul îşi face cunoscută concepţia asupra existenţei”.( 2)

Prozator de factură realistă, Preda lasă faptele să vorbească de la sine, el doar extrăgând semnificaţii morale cu nebănuite implicaţii.

Marin Preda se impune mai ales prin viziunea sa absolut autentică asupra satului românesc. Până la el tematica rurală s-a aflat sub autoritatea literară a lui Liviu Rebreanu. Acum Marin Preda crede că a venit timpul să încerce o polemică cu autorul romanului Ion. „Prin Moromeţii, Marin Preda ne vorbeşte de ţărani cum nu se mai vorbise până la el. Într-o literatură saturată, aparent, de materia vieţii ţărăneşti, această apariţie părea imposibilă. Izvorul părea epuizat şi o adevărată campanie pragmatică împotriva literaturii cu subiecte rurale contribuise şi ea, decisiv, la consolidarea impresiei. Marin Preda ne descoperă totuşi o lume inedită, scăldată într-o lumină solară care alungă tenebrele”.(3)

O altă latură destul de importantă a prozei prediste se impune a fi cea psihologică. Interesul pentru ea este vădit şi îi simţim prezenţa atît în romane cît şi în nuvelele şi schiţele din timpul tinereţii scriitorului. „Practic vorbind, nici un scriitor cred că nu ignoră, indiferent de modalitatea inovatoare pe care o experimentează, optând de pildă pentru analiza psihologică, utilitatea fundamentării ei pe fapte, sau dimpotrivă, dacă aglomerează fapte numeroase, are grijă să le interpreteze de aşa manieră, încât cauzalitatea psihologică să nu lipsească…”( 4)

Marin Preda este un bun cunoscător al oamenilor, al naturii lor sufleteşti – indiferent de mediul din care aceştea provin : rural sau urban – ceea ce-l ajută la construirea unor personaje unicat în literatura românească. Ilie Moromete şi Victor Petrini sunt cele mai reuşite exemple. Structura intelectuală a acestor personaje trădează în spatele lor o mare capacitate creativă şi de intuiţie a comportamentului uman în situaţii limită.

CAPITOLUL II .

VIAŢA ŞI OPERA :

Prozator , eseist , dramaturg, publicist , editor , traducator , scriitorul ramas , prin opera sa , nemuritor, a vazut lumina zilei la 5 august 1922 in satul Siliştea-Gumeşti , judeţul Teleorman , in familia numeroasa a lui Tudor Calaraşu si a Joiţei Preda .

Volumul său de debut anunţa o personalitate singulara în acel moment – cel dintâi prozator cu o perspectiva diferita asupra lumii satului , mai ales fata de cea a lui L. Rebreanu , cu care a fost de atatea ori comparat , dar şi de cea a lui M .Sadoveanu.

La 15 ani Marin Preda a luat drumul şcolii normale din Abrud : anul şcolar 1937-1938 îl consemneaza aici , apoi întregul lot de elevi ai şcolii este plasat unei instituţii similare din fostul judeţ Odorhei , şi alţi doi ani , pana in iunie 1940 , ii va petrece aici . Dictatul de la Viena intrerupe înca o dată presupusa tihnă a unei experienţe şcolare şi clatină încrederea adolescentului în stadiile successive , încete , ale dobandirii condiţiei de intelectual . Anul 1940-1941 , urmat la Bucureşti , şi , la încheierea lui , izbucnirea razboiului , vor spulbera definitiv planurile proprii şi pe cele parinteşti relative la profesia didactica – pentru care nu avea , de altfel , nicio înclinare – şi arunca pe tanarul de 19 ani în vartejul vieţii capitalei , cu obligaţia ce a-şi cauta de aici inainte singur mijloacele de trai , de a-şi afla un rost . Părasirea satului natal in 1937 şi apoi anul de şcoală bucureşteană sunt evenimente hotarâtoare pentru cariera literară a scriitorului – prima eliberându-l din perimetrul rustic închis , al doilea familiarizandu-l forţat cu mediul agitat , creator de întrebari şi responsabilitaţi noi , al marilor aglomerari umane .

Cu diploma de absolvire a cursului inferior în mână , lasând întamplării şi viitorului postbelic , încă incert , soarta continuarii studiilor , scriitorul veleitar îşi începe ucenicia de la alfabetul devenit fatal literaturii şi experimentat de atâţea glorioşi înaintaşi – de la corectura în tipografie. În aprilie 1942 intră cu aceasta funcţie la ziarul Timpul ,cotidian de informaţie care a adapostit în anii razboiului un grup inimos de gazetari şi scriitori democraţi , cu prestigiul literar cel mai necontestat în acel moment . Cateva săptămâni mai târziu are loc aici debutul viitorului autor al Moromeţilor , cu schiţa “Pârlitu’” , apăruta în doua numere successive ale ziarului , la 15-16 aprilie 1942 .

Dupa acest debut care a avut loc cu câteva luni înainte de împlinirea vârstei de 20 de ani , semnătura lui Marin Preda mai apare de cinci ori în Timpul , sub schiţele urmatoare :” Strigoaica “,” Calul “, “Salcâmul” , “Noaptea “şi “La Câmp “şi o data în saptamânalul cultural-artistic unde i se publica schiţa “Colina” .

În iarna 1942-1943, proaspatul debutant frecventeaza cenaclul lui E. Lovinescu şi citeşte acolo din schiţele sale , fapt ce atestă dobandirea unei anumite notoirietaţi în mediul literar . La recomandarea lui E.Lovinescu , dupa cateva luni de veritabil şomaj , afla de un post de secretar de redactie la Evenimentul zilei , ziar de informaţie , cu doua ediţii cotidiene şi cu o alta orientare decât cea a Timpului – dar în afara unei singure schiţe publicate aici , “Rotila “, cele doua luni ale acestei noua funcţii trec fara istorie , şi serviciul militar îl scoate cu totul pe Marin Preda , pentru mai bine de doi ani , din sfera scrisului si din lumea literara .

Sursela autobiografice ale acestei perioade relativ scurte , se vor valorifica in proza scriitorului intr-un chip cu totul diferit de acela al copilariei – anume vor lua forma unei experienţe temeinice , pe care Marin Preda , de data asta matur , deşi cu putin bagaj literar propriu-zis , o realizează în doua direcţii principale : a contactului direct cu realitaţi cotidiene şi a continuării pregătirii culturale , întrupte de război şi de serviciul militar.