Cuprins
- INTRODUCERE 5
- CAPITOLUL I.
- GRUPURILE ŞI MUNCA ÎN ECHIPĂ 7
- 1.1 Echipa - celula de bază a organizaţiei 7
- 1.2 Motive de aderare la echipe 8
- 1.3 Motive pentru formarea echipelor 9
- 1.4 Ce este o echipă? 10
- 1.5 De ce să lucrăm în echipă? 12
- 1.6 Tipuri de echipe 14
- 1.7 Structura grupului de lucru 18
- 1.7.1 Mărimea grupului 18
- 1.7.2 Normele grupului 19
- 1.7.3 Rolurile 19
- 1.7.4 Sistemul de statut 22
- 1.7.5 Coeziunea grupului 23
- CAPITOLUL II.
- ECHIPELE ŞI ÎNALTA PERFORMANŢĂ 25
- 2.1 Cum să formăm echipe de succes? 25
- 2.1.1 Conceptul de team building 27
- 2.1.2 Abordări ale conceptului de team-building 28
- 2.2 Avantajele şi dezavantajele muncii în echipă 29
- 2.3 Cele 17 legi ale muncii în echipă 30
- 2.4 Disfuncţii ale muncii în echipă 32
- CAPITOLUL III.
- PREZENTAREA GENERALĂ A ŞCOLII GIMNAZIALE Nr.11 „IORGU IORDAN”, TECUCI 35
- 3.1. Diagnoza mediului extern 36
- 3.1.1 Contextul economic şi social 36
- 3.1.2 Analiza SWOT 36
- 3.2.Diagnoza mediului intern 37
- 3.2.1 Prezentarea generală a şcolii 37
- 3.2.2 Construcţia şcolii 37
- 3.2.3 Utilităţi 37
- 3.2.4 Informaţii privind personalul didactic, auxiliar, nedidactic 37
- 3.2.5 Informaţii cu privire la elevi 38
- 3.2.6 Baza materială a şcolii 38
- 3.3. Organigrama şcolii 40
- 3.4. Regulamentul de organizare şi funcţionare 41
- 3.4.1. Regulament de ordine interioară 41
- 3.4.2. Probleme generale 42
- 3.4.3. Atribuţiile şi responsabilităţilor comisiilor şi colectivelor de muncă 44
- 3.4.4. Regulament de ordine interioară pentru elevi 47
- 3.5. Fişa postului 49
- 3.5.1 Fişa postului directorului de şcoală 49
- 3.5.2 Fişa postului profesor 54
- 3.5.3 Fişa postului secretar 55
Extras din licență
1.1. Echipa - celula de bază a organizaţiei
Celula unei organizaţii o reprezintă echipa, nu individul. Nu întâmplător Likert (1961) a imaginat o formă de organizare bazată pe grupuri suprapuse şi integrate între ele, iar Lapassade (1967) definea organizaţiile ca ,,un grup de grupuri”. În cadrul unei organizaţii, rareori munca este individuală; dimpotrivă, ea presupune diviziunea sarcinilor şi coordonarea eforturilor mai multor persoane în vederea realizării cu succes a obiectivului. Grupul aduce cu sine o nouă psihologie, şi anume psihologia de grup sau colectivă, un nou gen de comportament, comportamentul de grup, ale cărui geneză, structură, funcţionalitate şi finalitate sunt incomparabil mai complexe şi mai distincte decât comportamentul individual.
Grupul bulversează adeseori organizaţia mai mult decât o poate face un singur individ. Chiar posibilităţile de intervenţie în cadrul grupurilor pentru a le motiva şi satisface, a le impulsiona sau calma, tensiona şi mobiliza sunt mai greu de realizat decât în cazul individului izolat şi însingurat. Mai important decât toate acestea este însă un alt fapt, şi anume acela că efectele (pozitive sau negative) produse de grup sunt cu mult mai puternice şi mai extinse decât cele produse de individ. Dacă la aceasta adăugăm şi faptul că ele se propagă cu o iuţeală fantastică, inundând şi contagiind multe alte grupuri şi multe alte persoane, vom înţelege şi mai bine semnificaţia lor reală.
Cea mai mare parte a muncii umane este prestată în echipe, eremiţii sunt destul de rari, chiar şi cei mai solitari artişti, scriitori sau pictori depind de ceilalţi pentru ca munca lor să fie eficientă: scriitorul de un editor şi o editură, o tipografie, pictorul de o galerie unde să-şi expună lucrurile şi aşa mai departe. Altfel spus, chiar dacă mitul eroului sau luptătorului singuratic este în continuare în mare vogă într-o societate individualistă, dacă analizăm cu
atenţie faptele aşazis individuale constatăm că ele sunt de fapt rezultatul efortului depus de
o întreagă echipă.
Lumea în care trăim este mult prea complicată, schimbarea prea rapidă iar problemele prea tehnice pentru a ne aştepta ca vreun lider sau vreo echipă de lideri să ne rezolve toate problemele, cu atât mai puţin pentru a crede că putem răzbi de unul singur! Acesta este motivul pentru care cele mai bune organizaţii creează o cultură a liderilor şi dezvoltă echipe înalt performante.
1.2. Motive de aderare la echipe
Oamenii aderă la grupuri din diverse raţiuni. Pot fi identificate cel puţin 6 motive pentru a adera la diferite grupuri:
1. Securitatea. Cei mai mulţi oameni au o nevoie stringentă de protecţie faţă de ameninţări externe, fie ele reale sau imaginare. Aceste ameninţări includ posibilitatea de a fi concediaţi sau intimidaţi de un şef, posibilitatea de a se simţi stânjeniţi într-o situaţie nouă, sau pur şi simplu anxietatea izolării.
2. Nevoile sociale. Teoriile motivaţionale evidenţiază faptul că cei mai mulţi indivizi prezintă nevoi sociale relativ puternice. Ei simt nevoia de a dezvolta relaţii semnificative. Grupurile furnizează circumstanţele structurale în care indivizii pot căuta prieteni.
3. Respectul de sine. Calitatea de membru al unor grupuri ajută indivizii în a-şi dezvolta respectul de sine. Deseori, oamenii sunt mândrii de apartenenţa la grupuri prestigioase (de exemplu, membrii în Academia Română).
4. Propriul interes economic. Deseori oamenii se asociază la anumite grupuri pentru a-si urmări propriul interes economic. Uniunile sindicale sunt un exemplu al acestui fenomen.
5. Interese reciproce. Unele grupuri se formează pentru a urmări interese comune ale membrilor grupului. Astfel de grupuri sunt cluburile literare, cluburile sportive.
6. Apropiere fizică. Multe grupuri se formează pur şi simplu pentru că oamenii
sunt amplasaţi foarte aproape unul de celălalt. Configuraţia birourilor poate avea o influenţă
considerabilă asupra dezvoltării reţelelor sociale şi grupurilor.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Managementul Muncii in Echipa - Studiu de Caz la Scoala Gimnaziala Iorgu Iordan din Tecuci
- CAPITOLUL I.doc
- CAPITOLUL II.doc
- CAPITOLUL III.doc
- CAPITOLUL IV.doc
- CUPRINS.doc
- INTRODUCERE.doc