Rolul resursei umane în managementul totale al calității

Introducere

Managementul resurselor umane este recunoscut ca fiind un ansamblu de activități desfășurate la nivel organizațional, având ca scop utilizarea optimă a personalului angajat al unei autorități pentru atingerea obiectivelor generale ale organizației și pentru îndeplinirea nevoilor individuale ale angajaților. Activitățile desfășurate în cadrul managementului resurselor umane au ca obiective următoarele: sprijinirea autorităților publice în atingerea obiectivelor strategice și operaționale, utilizarea eficientă a abilităților și competențelor personalului, furnizarea de angajați bine pregătiți și motivați, creșterea nivelului de satisfacție al angajaților față de munca lor profesională, dezvoltarea și menținerea unui mediu de lucru de înaltă calitate și comunicarea politicilor de personal tuturor angajaților. Toate aceste obiective sunt interconectate și contribuie la realizarea unei abordări eficiente și benefice pentru organizația în care se desfășoară activitatea de management al resurselor umane.

Lucrarea cu tema "Rolul resursei umane în managementul total al calității" are ca obiectiv oferirea unei perspective cuprinzătoare asupra mai multor concepte care fac parte din domeniul managementului resurselor umane în cadrul serviciilor culturale. Motivul alegerii acestei teme principale este că acest concept este fundamentul pentru desfășurarea tuturor activităților și serviciilor de care avem nevoie.

Metoda de cercetare utilizată în organizarea acestei lucrări poate fi împărțită în două categorii principale. Pe de o parte, prezentarea va fi realizată prin expunerea clară și detaliată a conceptelor care alcătuiesc acest domeniu vast, iar pe de altă parte, pentru a asigura relevanța tuturor acestor concepte, analiza calitativă dintr-un studiu de caz va conferi o conturare punctuală asupra serviciilor culturale.

În mediul economic al ultimilor decenii, se constată că lumea afacerilor se află într-un proces de schimbare constantă. Organizațiile sunt implicate în elaborarea planurilor strategice, în încercarea de a anticipa schimbările și de a se adapta unui mediu în transformare permanentă, precum și piețelor care își extind granițele sau cerințelor în continuă creștere ale consumatorilor. Se urmărește în mod persistent atingerea unor obiective mai mari, mai bune și mai rapide.

De asemenea, resursele umane trebuie să fie selectate în mod corespunzător, potrivite pentru funcțiile potrivite, cu abilitățile potrivite și la momentul potrivit. Angajații nu mai sunt împărțiți în simpli muncitori și șefi, ci în lideri oficiali, manageri de nivel înalt, manageri de departament, supervizori, coordonatori de proiecte, consultanți etc. Succesul în afaceri este căutat cu orice preț, iar angajații resimt o presiune enormă - aceea de a fi responsabili pentru maximizarea rezultatelor afacerii.

Managementul resurselor umane are potențialul de a reduce diferențele de percepție dintre cele două părți implicate și poate contribui la satisfacerea intereselor ambelor grupuri. Cu toate acestea, acesta nu este singurul scop al managementului resurselor umane. Acesta implică identificarea resurselor umane care se potrivesc cel mai bine nevoilor organizației, coordonarea integrării acestora în cadrul organizației, evaluarea performanțelor lor, identificarea metodelor adecvate de motivare în îndeplinirea sarcinilor și găsirea modalităților de a crea un climat de muncă lipsit de conflicte, care să favorizeze obținerea rezultatelor dorite.

Prin urmare, se poate afirma că lucrarea prezentată ilustrează rezultatele cercetării teoretice, bazate atât pe literatura de specialitate din România, cât și pe cea internațională, evidențiind cele mai importante idei despre tema aleasă.

Capitolul I Rolul factorului uman în managementul calității totale

Tratatele de economie prezintă în detaliu resursele implicate în procesul economic și importanța lor, cu o recunoaștere unanimă a faptului că resursele umane sunt de departe cele mai semnificative. Astfel, importanța factorului uman în realizarea progresului economic devine din ce în ce mai bine înțeleasă. Resursele umane influențează decisiv rezultatele economice. Din acest motiv, disciplinele care studiază progresul economic acordă o atenție mai mare sau mai mică factorului uman și contribuției acestuia la obținerea rezultatelor.

Cu toate că oamenii sunt "măsura tuturor lucrurilor", importanța lor nu este întotdeauna apreciată la justa valoare în cadrul organizațiilor. Există diverse cauze pentru aceasta, de la subestimarea motivației până la teama că angajații, realizându-și propria importanță, vor solicita majorări salariale. Indiferent de atitudinea întâlnită în practică, nimeni, nici măcar cel mai reticent sau rezervat manager, nu poate nega faptul că resursele umane identifică oportunitățile strategice ale organizației, concep bunurile și serviciile de la stadiul de idee până la realizarea lor fizică și le comercializează.

De aceea, resurselor umane le sunt asociate termeni care evidențiază importanța lor. Numeroși autori le caracterizează ca fiind "importante" și "unice", iar Aurel Manolescu a sintetizat toate meritele acestora printr-o afirmație simplă: "resursele umane reprezintă organizația". În același sens, Boudreau și Milkovich afirmă că, deși instalațiile tehnice, echipamentul tehnologic sau capitalul financiar sunt importante, resursele umane sunt deosebit de importante.

Rolul resurselor umane este clar și în ceea ce privește contribuția lor la creșterea eficienței. "Oamenii sunt resursele active ale organizației, deoarece potențialul lor, experiența și pasiunea, inițiativele și dezvoltarea lor contribuie activ la creșterea eficienței și eficacității organizaționale", deținând capacitatea de a amplifica considerabil efectul utilizării celorlalte resurse.