Penal General

INFRACTIUNEA

a. Notiuni generale :Dreptul penal are trei institutii juridice :

. infractiunea ;. raspunderea penala ;

. sanctiunea.

Între cele trei institutii exista o strânsa legatura, în sensul ca fara infractiune nu poate exista raspundere penala si fara aceasta din urma nu se poate aplica o sanctiune. Pe drept cuvânt se poate sustine ca infractiunea este “piatra de temelie” a oricarui sistem de drept penal.

b. Infractiunea ca notiune juridica :

. i. este o fapta ce poate consta într-o actiune sau întro inactiune ;

. i. poate fi numai o fapta a omului ;

. aceasta fapta trebuie sa fie exterioara, de natura sa lezeze valorile sociale ;

. i. reprezinta un fenomen social si un fenomen juridic ;

. i. reprezinta o violare a legii penale ;

. i. reprezinta fapta cu cel mai ridicat grad de pericol social raportat la celelalte forme de ilicit.

c. I. ca institutie juridica :

. în aceasta situatie ea reprezinta o institutie fundamentala a dreptului penal formata dintr-un ansamblu de norme juridice care reglementeaza conditiile si trasaturile comune ale tuturor infractiunilor ;

. este prevazuta în titlul II din partea generala a

Codului penal (art. 17 – 51 C. pen.).

d. Definitia infractiunii :

“Infractiunea este fapta care prezinta pericol social, savârsita cu vinovatie, si prevazuta de legea penala” (art. 17 C. pen.).

Din aceasta definitie se desprind cele trei trasaturi esentiale ale infractiunii:

1. pericolul social ;

2. vinovatia;

3. prevederea în legea penala.

I.Conditiile preexistente :

A. Obiectul

a. Definitie :

“Obiectul infractiunii îl reprezinta valoare sociala si relatiile sociale create în jurul acestei valori, care sunt periclitate ori vatamate prin fapta infractionala”.

b. Categorii :

_ obiect juridic general – format din tiotalitatea relatiilor sociale ocrotite prin normele dreptului penal ;

_ obiect juridic generic (de grup) – format din fascicolul sau manunchiul de valori sociale de aceeasi natura ocrotite prin normele penale ; acesta sta la baza sistematizarii infractiunilor din partea speciala a Codului penal pe titluri si capitole (i. contra statului, i. contra persoanei) ;

_ obiectul juridic specific – este valoarea sociala concreta careia i se aduce atingere prin infractiune ; acesta serveste la determinarea individualitatii unei infractiuni din cadrul unui grup ;

_ obiect material – reprezinta bunul sau lucrul care are o existenta materiala împotriva caruia se îndreapta activitatea infractionala ; nu toate infractiunile au obiect material. Cele care au se numesc infractiuni de rezultat (furt, omor), iar cele care nu au se numesc infractiuni de pericol (calomnie, insulta) ; lipsa obiectului de unde credea faptuitorul ca se afla în momentul savârsirii faptei conduce la calificarea faptei ca

tentativa improprie (art. 20 alin. 2 C. pen.) ;

_ obiectul complex – este specific infractiunilor complexe (i. de tâlharie - art. 211 C. pen.) ; acesta este format dintr-un obiect principal si dintr-unul secundar ;

B. Subiectii

a.Definitie :

“Subiectii infractiunii desemneaza persoanele implicate în savârsirea unei infractiuni fie prin savârsirea faptei, fie prin suportasrea consecintelor acesteia”.

Subiectii infractiunii nu se confunda cu subiectii de drept penal, întrucât subiectii de drept penal au o sfera mult mai larga incluzând subiectii infractiunii.

Toti subiectii infractiunii sunt subiecti de drept penal, dar nu toti subiectii de drept penal sunt si subiecti ai infractiunii.

b.Feluri :

_ subiect activ ;

_ subiect pasiv.

Subiectul activ

a. Definitie

“Subiectul activ este persoana fizica ce a savârsit fapta sau a participat la savârsirea infractiunii”.

Acesta poate fi deci :

_ autor ;_ instigator ;_ complice.

Persoana care a savârsit o infractiune se numeste infractor, notiune care este mai restrânsa decât cea de faptuitor.

b. Conditiile generale ale subiectului activ :

_ sa fie o persoana fizica ;

_ vârsta – art. 99 C. pen:

“Minorul care nu a împlinit vârsta de 14 ani nu raspunde penal.

Minorul care are vârsta între 14 si 16 raspunde penal numai daca se dovedeste ca a savârsit fapta cu

discernamânt. Minorul care a împlinit vârsta de 16 raspunde penal”.

_ responsabilitatea – este aptitudinea persoanei de a-si da seama de faptele sale, de semnificatia sociala a acestora, precum si de a-si putea determina si dirija în mod constient vointa. Ea se prezuma ca este starea normala a oricarei petrsoana care a împlinit vârsta de 16 ani. Opusul ei este iresponsabilitatea (art. 48 C. pen.) ;

_ libertatea de vointa si actiune – presupune deciderea în mod liber a savârsirii faptei si a libertatii de hotarâre si de actiune potrivit propriei sale vointe. Daca faptuitorul a actionat sub imperiul constrângerii fizice sau opsihice fapta numai constituie infractiune, incident fiind art. 46 C. pen..

c. Conditii speciale ale subiectului activ :

_ unele infractiuni impun o anumita calitate a persoanei care savârseste fapta si anume :

- cetatean român (i. de tradare) ;

- militar (i. contra capacitatii de aparare a patriei) ;

_ lipsa acestei calitati poate conduce la inexistenta infractiunii sau la schimbarea încadrarii juridice a