Analiza sistemului fiscal al Austriei

Introducere

Actualitatea temei se conturează în faptul că impozetele sunt una din cea mai importante parti a vietii economice a unui stat. Rolul impozitelor se manifesta pe plan financiar, economic si social, iar modul concret de manifestare a acestuia se diferentiaza de la o etapa de dezvoltare a economiei la alta. In majoritatea statelor lumii, ca si in Austria rolul cel mai important al impozitelor se manifesta pe plan financiar, deoarece acestea reprezinta mijlocul principal de procurare a resurselor financiare necesare acoperirii necesitatilor publice. In plan economic, rolul impozitelor rezida din faptul ca se folosesc ca parghii de politica economica, prin intermediul caruia se pot stimula sau frana anumite activitati, zone, consumul anumitor marfuri si/sau servicii, relatiile comerciale cu exteriorul in ansamblu sau cu anumite tari. In plan social, rolul impozitelor se concretizeaza in aceea ca, prin intermediul lor, statul procedeaza la redistribuirea unei parti importante din produsul intern brut (P.I.B.) intre grupuri sociale si indivizi, intre persoanele fizice si cele juridice

Scopul lucrării este de a face o analiza si a vedea cum functioneaza sistemul fiscal al Austriei.

Obiectivele lucrării sunt studierea categoriilor de impozite care stau la baza formarii sistemuui fiscal, care sunt principalele categorii de impozite care se impoziteaza si care sunt cotele acesotra, si modul in care are loc aceasta impozitare.

Metodologia de studiu este analiza surselor bibliografice de specialitate: cărți la disciplina Sistemul fiscal international ce conțin informație cu privire la sistemul fical al austriei de unde am efectuat partea teoretica, pentru partea practica am folosit sursele electronice de informație.

Lucrarea include 2 capitole, in primul capitil se vorbeste despre partea teoretica a sist.fisc. al Austriei, capitolul 2 include partea practica.

Cuvinte-cheie: sistem fiscal, impozite, venit, cheltueili, taxe, provizioane, cote, ș.a.

Capitolul 1.Etica convorbirilor telefonice. Reguli de conduit privind convorbirile telefonice.

Austria are un sistem clasic de impozitare a profiturilor companiilor, implementat incepînd cu anul 1988. Subiecții acestui tip de impozit sunt: companiile pe acțiuni, companiile cu răspundere limitată, fundațiile private, entitățile publice care desfășoara activități comerciale, asociațiile, instituțiile si fundațiile fără existență legală independentă și acumulări de proprietate pentru un scop specific. O companie este rezidentă daca are statut legal austriac sau locul de exercitare a atribuțiilor managementului este pe teritoriul acestei tări.

Companiile rezidente sunt impuse asupra venitului impozabil provenit din intreaga lume. Provizioanele si listele de articole de venituri impozabile sunt pe larg ordonate și includ practic toate veniturile, fie principale, fie accesorii, atît in bani, cît și în natură. Venitul impozabil este venitul total provenit din una sau mai multe surse reglementate în Codul Fiscal, din care se scad anumite cheltuieli speciale si pierderile ocazionate de obținerea acestor surse. Venitul și cîștigurile de capital sunt agregate și impuse la aceeași rată.

Cele mai importante venituri scutite sunt anumite dividende, primite de persoanele fizice și de nerezidenți. De asemenea, sunt scutite contribuțiile acționarilor la capitalul unei companii sau la majorarea acestuia.

Cheltuielile deductibile sunt, în general, cele realizate pentru obținerea si menținerea venitului impozabil. Remunerațiile angajaților sunt, de asemenea, deductibile. În completarea remunerațiilor directe, angajatorii pot deduce costurile beneficiilor angajaților incluzînd: planurile de pensionare, asigurarile de sanatate, accident si viata, mesele, masinile s.a. În anumite cazuri deducerile sunt limitate. Dobînda împrumuturilor și alte datorii, pînă la o treime din venitul total, sunt, în general, deductibile. Dobanzile stabilite la rate excesiv de mari la împrumuturi acordate de acționari sau afiliați sunt considerate „distribuții ascunse de profit” si nu sunt deductibile. Contribuabilii pot opta sa deduca dobanda „fictiva” din cresterea capitalului propriu. Cresterea de capital propriu este determinata prin compararea valorii medii a capitalului propriu din anul de impunere cu cea mai ridicata valoare a acestuia din ultimii șapte ani anteriori. Platile fictive de dobanda nu se trateaza ca venit din investitii, la nivelul investitorului, dar sunt obiect al unei impuneri de 25% ca un „profit special”, la nivelul afacerii. Profitul ordinar (dupa deducerea dobanzii fictive) este obiect al impunerii la rate standard. Drepturile de autor sunt, in general, deductibile. Similar cu impunerea dobanzii, platile suplimentare de drepturi de autor catre actionari sau salariati sunt tratate ca „distributii ascunse de profit”.