Forme ale cheltuielilor publice cu subvențiile și implicațiile lor asupra activității economice

Cap. 1 : Conceptul de subvenție și clasificarea acestora.

1.1. Definirea subvențiilor și semnificația acestora.

Subvențiile sunt o formă de ajutor nerambursabil acordat de către stat agenților economici aflați în situații dificile. Prin intermediul subvențiilor se asigură o funcționare normală, a acestor agenți atunci când activitatea lor se dovedește ineficientă. Ajutorul acordat este unilateral și este fără contraprestație, având un ”caracter discreționar și reprezentând o manifestare a puterii de a cheltui a autorităților publice, bazată pe existența unei comunități de interese.” Aceste trăsături permit individualizarea subvențiilor de alte forme ale ajutoarelor publice.

Caracterul discreționar este specific acestei categorii de ajutoare. Puterea discreționară este mai mult sau mai puțin amplă deoarece nu există modalități standard de acordare a subvențiilor, de cele mai multe ori apelându-se la arbitrariul administrativ. Nevoia de păstrare a unei puteri discreționare vine de la limitele de ordin bugetar. Subvențiile trebuie să se încadreze între anumite limite prevăzute de legea bugetului de stat, iar administrația trebuie să ia decizii cu privire la beneficiarii efectivi ai acestor ajutoare deoarece cererea este mai mare decât nivelul sumelor disponibile. Puterea discreționară este motivată și de finalitățile subvențiilor. Fiecare ajutor este condiționat de comportamentul pe care administrația îl urmărește a fi obținut.

Subvenția poate fi privită și ca o manifestare a puterii de a cheltui a autorității publice. Statul poate acționa asupra economiei prin cheltuielile pe care le face și prin normele impuse. La baza subvenției stă alegerea liberă de a crea subvenția și de a o acorda de către autoritățile publice, acestea ducând la îndeplinirea rolului guvernului de a cheltui.

În ceea ce privește semnificația conceptului, există diferite viziuni: unii autori consideră subvențiile ca o categorie economică, iar alții ca pe o categorie juridică. Termenul de subvenție implică instituții diverse sub aspectul naturii și a obiectului de activitate. Din acest motiv sunt folosiți și alți termeni precum prime, ajutoare, donații, vărsăminte care au un înțeles apropiat de cel al subvențiilor.

Semnificația financiară a subvențiilor este relativ insignifiantă, acestea reprezentând sume mici cu caracter impozabil. Acest caracter nu le fac interesante pentru întreprinderile din mediul economic. Subvenţiile pot avea un scop unic, suportând doar sarcini specifice unui nivel de guvernare sau pot avea scopuri multiple, suportând activități din cadrul unei sfere mai largi precum sănătatea.

1.2. Clasificarea subvențiilor.

Clasificarea subvențiilor permite o mai bună întelegere a zonei de acțiune a acestora.

Subvențiile pentru instituțiile publice sunt acordate acelor instituții publice care obțin venituri proprii insuficiente pentru a acoperi cheltuielile. Trebuie menționat că nu orice instituție poate beneficia de subvenții. Actele normative de înființare a instituțiilor publice trebuie să se precizeze dacă veniturile obținute rămân la dispoziția acestora și se completeză cu subvenții sau dacă veniturile se transfer integral la buget și mai apoi, se fac alocații bugetare pentru a asigura funcționarea normală.

Subvențiile de exploatare se acordă întreprinderilor care au pierderi din activitate. Acest tip de subvenție este foarte popular în multe țări ale lumii și sumele utilizate sunt importante. Există multe păreri conform cărora acest tip de subvenții nu sunt echitabile și sunt cu adevărat ineficiente, deoarece încurajează producția unor bunuri a căror prețuri nu acoperă costurile de producție. Cele mai întâlnite subvenții din această categorie sunt indemnizațiile compensatorii pentru insuficiența prețurilor de vânzare, sumele primite de la stat pentru crearea de noi locuri de muncă, subvențiile destinate a face față cheltuielilor de exploatare .