Obiectivele țintă ale politicii monetare

- Rata rezervelor obligatorii

- Dobânda de referinţă

Operaţiuni pe piaţă

Control direct

- Dobânda pe TS

- Agregatele de rezervă

- Agregatele monetare

- Inflaţia

- Cursul de schimb

- Stabilitatea preţurilor

- Creşterea ec. durabilă

- Rata mare a ocupării

- Stabilitate financiară

Cadrul instituţional

Scopuri/Obiective

Ţinte

Instrumente

Procesul de elaborare şi implementare a politicii monetare

Ce poate ţinti Banca Centrală?

Rata inflaţiei

Cursul de schimb

Agregatele monetare

Cine alege ţintele monetare?

Banca Centrală

Guvernul

Ambele instituţii

Cine stabileşte ţinta?

SUA – Fără ţintă

Zona Euro – BCE defineşte stabilitatea preţurilor

Dobânda mai mică cu 2% peste media celor mai bune 3 ţări (nu foarte departe de acestea însă)

Japonia – Banca Japoniei

Nivel minim al depozitelor în contul curent la BOJ

Între 30 până la 35 trilioane de yeni

Schimbări majore în anii 1990s

Creştere a utilizării ţintelor în politica monetară

În 1990 57% din BC aveau o ţintă explicită

In 1998 95% aveau o ţintă explicită

Creştere a popularităţii ţintirii inflaţiei

1990

5 ţări au ales ţintirea inflaţiei

1 singură ţară viza doar ţintirea inflaţiei

1998

54 ţări au ales ţintirea inflaţiei

11 ţări folosesc doar această ţintă în politica lor monetară