Riscul de credit în activitatea bancară

Noțiuni generale despre riscul de credit

Întrucât acordarea de credite reprezintă o activitate complexă, care nu poate fi deprinsă de contextul economic și juridic în care instituția de credit este amplasată, se impune abordarea, în prezentul capitol, a riscurilor specifice care pot condiționa aceste operațiuni.

Legiuitorul însuși s-a preocupat de reglementarea celor semnificative, alocându-le, în legea speciala, un spațiu larg. În plus, Banca Centrală a editat norme tehnice acoperitoare ale riscului, în integralitatea lor, si care vor constitui temeiul abordării noastre economice, în continuare.

Riscul este un factor fundamental al afacerilor, deoarece din nici o activitate nu poate obține profit fără risc. Prin urmare, orice entitate înceracă să-și maximeze profitul prin gestionarea riscului specific domeniului său de activitate și prin evitarea sau transferarea riscului pe care acesta nu dorește să-l preia.

Într-un context general apare sub forma pierderilor determinate de nerespectarea contractului de către debitor, prin renunțarea la motivația psihologică de încredere reciprocă. Apare sub forma deteriorării serviciului datoriei prin întârzierea plații dobânzilor sau ratelor.

Este interesant de a anunța puțin aspectul renunțării la încrederea reciprocă- cauza care face debitorul să-și încalce promisiunea făcuta inițial la închierea acordului de credit.

În lucrarea sa “ Free to chosee. A personal statement” Milton Friedman, sintetiza : esența aplicațiilor din lucrarea lui Adam Smith < Avuția națiunilor > , este amăgitor de simpla – dacă un schimb dintre două parți este liber consimțit, el nu va avea loc decât dacă parțile vor beneficia de pe urma lui. Cele mai multe erori economice provin din ignorarea acestei înțelepciuni simple, din tendința, de a-l considera asemenea unei porții de placintă, pe care una din parți nu o poate câștiga decât în detrimentul celeilalte”.

Astfel, riscul în creditare reprezintă probabilitatea de a suferi o pierdere datorită încălcării obligaţiilor debitorilor, prevăzute în contractul de credit. Pierderea constă în nerecuperarea sumelor avansate clientului, precum şi a dobânzilor aferente.Riscul de creditare mai este denumit şi risc de insolvabilitate a debitorului sau risc de nerambursare. El apare când împrumuturile nu sunt rambursate în volumul şi la termenul stabilit. Riscul de credit este în corelare cu riscul de reinvestire. Banca înregistrează pierderi nu numai datorită faptului că împrumutul şi dobânzile aferente nu au fost rambursate în volumul şi la termenul stabilit, ci și datorită faptului că nu a reinvestit la timp sumele pe care trebuie să le primească.

Pentru limitarea riscului de credit este necesar ca fiecare institutie de credit sa implementeze proceduri proprii, integrate masurilor generale, stabilite de autoritatea centrala, respectiv Banca Nationala a Romaniei. In calculul cerintelor de capital pentru acoperirea riscului de credit, institutiile de credit pot utiliza, pentru determinarea valorii ponderate de risc a expunerilor, fie abordarea standard, fie abordarea bazata pe modele interne de rating, cu conditia ca aceasta sa fie aprobata in prealabil de catre Banca Nationala a Romaniei.

Abordarea standard a calitatii unui credit, inclusiv a expunerilor provenite din securitizare, presupune ca institutia de credit sa folosesca in calculele de determinare a valorilor ponderate la risc a expunerilor pentru calculul cerintei de capital pentru acoperirea riscului de credit. Evaluarile realizare de institutii externe de evaluare a creditului sau de catre agentii de creditare a exportului, recunoscute ca eligibile de catre Banca Nationala a Romaniei, pe baza unor criterii proprii de evaluare.

Metoda de determinare a valorii ponderate a expunerilor la risc prin utilizarea unor modele interne de rating consta in aceea ca o institutie de credit si-a pus la punct o metodologie proprie de rating a expunerlor la riscul de credit si a obtinut aprobarea utilizarii ei de la Banca Nationala a Romaniei.

Conform normelor nr.3 din 24.02.1994 ale BNR, in scopul determinarii riscului de credit si limitarii acestuia, bancile comerciale trebuie sa-si clasifice creditele acordate in una din urmatoarele 5 categorii: standard, in observatie, substandard, indoielnic, pierdere.

Credite standard - sunt acele credite care nu implica deficiente si riscuri care ar putea periclita administrarea datoriei. Rambursarea se efectueaza in timpul si la termenele prevazute.

Credite in observatie - sunt credite acordate unor clienti cu rezultate economico- financiare foarte bune, dar care, in anumite perioade scurte de timp intampina greutati in rambursarea ratelor scadente si a dobanzilor aferente.

Credite substandard - aceste credite reprezinta deficiente si riscuri care pericliteaza lichidarea datoriei, fiind insuficient protejate de valoarea neta a capitalului si/sau capacitatii de plata a beneficiarului de credit.Aceste credite sunt caracterizate prin posibilitatea reala ca banca sa preia unele pierderi, ca urmare a posibilitatii recuperarii integrale a creditului.