Cuprins
- Capitolul I Domeniul de aplicare 3
- Capitolul II Tehnologia și organizarea lucrărilor 7
- Capitolul III Cerințe către calitatea și recepția lucrărilor 10
- Capitolul IV Calculul manoperei lucrărilor 11
- Capitolul VI Resursele tehnico-materiale 12
- Capitolul VII Tehnica Securitații 15
- Capitolul VIII Indicii Tehnico-economici 18
- Bibliografie 19
Extras din proiect
Este bine cunoscută importanţa majoră a activităţii din domeniul construcţiilor, activitate ce este aplicată practic in intreagă sferă a vieţii și activităţii umane. Ea creează condiţii de locuit, de desfăşurare a tuturor activităţilor sociale, culturale şi sportive ale oamenilor, de alimentare cu apă, de asigurare a transporturilor, de funcţionare a tuturor ramurilor a economiei naţionale.
La randul său, activitatea de construcţii este susţinută de o multitudine de producători industriali, cum sunt: industria materialelor de construcţii, maşinilor, utilajelor şi echipamentelor pentru construcţii, industria metalurgică. Putem sublinia interdependenţa dintre deferite sfere de activitate economică şi necesitatea corelării lor.
Noţiunea de tehnologie provine din cuvintele greceşti tehno (artă, meşteşug) şi logos (cuvant, ştiinţă). Esenţa termenului de tehnologie constă in interdependenţa dintre ştiinţă şi artă. Pentru domeniul de construcţie se utilizează următoare definiţie: tehnologia - este ştiinţa care stabileşte şi elaborează principiile, metodele, procedeele, operaţiile şi mijloacele de realizare a produselor de construcţie.
Tehnologia construcţiilor reprezintă prin sine un complex de procese realizate in succesiune in timp şi spaţiu cu utilizarea materialelor de construcţie, semifabricatelor şi construcţiilor cu scopul transformării lor in producţie de construcţie gata: clădiri şi complexe de clădiri. In baza proceselor de construcţie se află intotdeauna procesele fizice, chimice şi fizico-chimice.
Sub executarea clădirilor şi edificiilor noi se inţelege realizarea lor pe şantiere noi, in condiţii climaterice şi geologice noi după proiectul adoptat in ordinea respectivă. Sub reconstrucţia clădirilor se inţelege remodificarea parţiala sau totală a obiectelor existente cu modificarea sau schimbarea utilajului tehnologic ce duce la majorarea coeficienţilor tehnico-economici şi imbunătăţirea condiţiilor de lucru.
Procesele de modificare tehnologică şi tehnică a intreprinderilor existente constau de obicei in schimbarea fundaţiilor pentru instalarea utilajelor tehnologice noi, consolidarea construcţiilor, modernizarea comunicaţiilor cu scopul majorării volumului de producţie gata, imbunătăţirea calităţii ei, creşterea productivităţii muncii ş. a.
Procesele de construcţie se numesc procesele de producere executate in limitele şantierului de construcţie (excavarea solului, montarea construcţiilor, executarea hidroizolaţiilor).
In orice proces de construcţie se utilizează obiecte de muncă:
- materiale de construcţie;
- semifabricate (betoane, mortare);
- elemente de construcţie;
- construcţii (coloane, grinzi, ferme).
Cu ajutorul mijloacelor de muncă (maşini de construcţie, instrumente şi mecanisme) muncitorii prelucrează şi preasamblează obiecte de muncă.
Cantitatea producţiei de construcţie obţinute se măsoară in unităţi respective: bucăţi, m2, m3 , ş. a. Calitatea producţiei trebuie să corespundă cerinţelor determinate in proiectul.
Clasificarea proceselor de construcţie se face după următoarele criterii:
- după complexitatea executării:
- operaţii de lucru;
- proces simplu;
- proces complex.
Operaţia de lucru se numeşte elementul tehnologic omogen şi organizaţional imparţiabil a unui proces de construcţie care asigură realizarea producţiei primare. Operaţia este executată de componenţa permanentă a lucratorilor (un muncitor sau o brigadă).
Proces simplu se numeşte combinarea operaţiilor de lucru tehnologic legate (montarea blocurilor, panourilor de planşeu) executate de o brigadă.
Proces complex se numeşte combinarea proceselor simple situate in legaturi tehnologice si organizaţionale şi finalizat cu producţia gata (executarea construcţiilor monolite din beton armat).
După criterii tehnologice:
- procese pregătitoare sunt destinate pentru executarea semifabricatelor şi elementelor de construcţie sau majorarea gradului lor de finisare;
- procese de transportare realizate cu ajutorul transportului tehnologic si cel de bază;
- procese de montare-clădire care constau in schimbarea şi modificarea formei sau poziţiei obiectelor de lucru.
După caracterul de producere:
- procese continue - constau din operaţii care decurg fără intreruperi intre ele;
- procese incontinue - sunt urmate de intreruperi determinate de caracteristicile materialelor utilizate şi specificul tehnologic.
După valoarea in producere:
- de antrenare;
- combinate (paralele).
Pentru executarea fiecărui proces tehnologic trebuie de organizat locul de munca. Locul de munca se numeşte zona situării muncitorilor, inzestrata cu utilaj necesar şi obiecte de lucru, in care se realizează operaţiile de lucru de un muncitor sau de o brigadă specializată. mină de tipul proceselor executate (zidar, fierar, montator). Pentru realizarea construcţiei sunt necesare muncitori de deferite grade de pregătire, adică deferite categorii. Sunt stabilite şase categorii, care se determină după anumite criterii.
Bibliografie
N. Danilov ,,Tehnologia şi organizaţia stroitelinovo proizvodstva”, Moscova, 1988
A. Gaevoi ,,Cursovoie i diplomnoe proiectirovanie”, Leningrad, 1987
I. Barci ,,Stroitelinîe cranî”, Kiev, 1974
V. Bauman ,,Stroitelinîe maşinî”, tom I, Moscova, 1976
M. Cuşnarev ,,Montaj sbornîh jelezobetonnîh construcţii promîşlennîh zdanii”, Kiev, 1975
N. Zaharia ,,Protecţia muncii”, Bucureşti, 1992
E. Olaru “Tehnica securităţii în construcţii”, Chişinău, 1998
C. Stanciuc ,,Dicţionar de construcţii rus - român”, Chişinău, 1991
Indicatoarele de Norme de Deviz Tr; C; Iz.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Tehnologia proceselor de Constructii.docx