Concepte de Venituri și Cheltuieli Conform IASL și Reflectarea Lor în Contabilitate

Obiectivul Standardului Internaţional de Contabilitate IAS1 este de a prescrie baza pentru situaţiile financiare generale, pentru a asigura comparabilitatea, atât cu situaţiile financiare ale întreprinderii pentru perioadele precedente, cât şi cu situaţiile financiare ale altor întreprinderi.

Acest standard trebuie aplicat la prezentarea tuturor situaţiilor financiare generale întocmite şi prezentate în conformitate cu Standardele Internaţionale de Contabilitate. Obiectivul situaţiilor financiare generale este de a oferi informaţii despre poziţia financiară, performanţa şi fluxurile de numerar ale unei întreprinderi, utile pentru o gamă largă de utilizatori în luarea deciziilor economice. Situaţiile financiare oferă informaţii despre :

- Active ;

- Datorii ;

- Capitaluri proprii ;

- Venituri şi cheltuieli, inclusiv câştiguri şi pierderi ;

- Fluxuri de numerar ale întreprinderii

Un set complet de situaţii financiare include următoarele componente :

- Bilanţul ;

- Contul de profit şi pierdere ;

- O situaţie care să reflecte :

 fie toate modificările capitalurilor proprii ;

 fie modificările capitalurilor proprii altele decât acelea provenind din tranzacţii de capital cu proprietarii şi distribuiri către proprietari

- Situaţia fluxurilor de numerar ;

- Politicile contabile şi notele explicative

Bilanţul este considerat documentul ce descrie poziţia unei întreprinderi la un moment dat indicând şi mărimea rezultatului. De aici apare prezenţa unui alt instrument de modelare contabilă ce explică modul de constituire al rezultatului şi permite tragerea unor concluzii legate de performanţele activităţii întreprinderii, acest instrument numindu-se contul de profit şi pierdere.

Întreprinderea reprezintă un centru de calcul economic, calculul având la bază :

- Valorile produse şi vândute pe piaţa clienţilor denumite generic VENITURI ;

- Valorile utilizate pentru obţinerea unor venituri, care sunt constituite în costuri angajate pe alte pieţe denumite generic CHELTUIELI

Din compararea celor 2 mărimi valorice se obţine un rezultat. Acesta poate fi o mărime valorică pozitivă, denumită profit, atunci când veniturile sunt mai mari decât cheltuielile, sau o mărime valorică negativă, denumită pierdere, atunci când veniturile sunt mai mici decât cheltuielile.

Ca formă, contul de profit şi pierdere se poate prezenta astfel :

- sub formă de tabel bilateral sau forma de cont ( schema orizontală ) ;

- sub formă de listă ( schema verticală )

Performanţa întreprinderii este definită şi măsurată frecvent prin profit şi reprezentată în structurile financiare prin veniturile şi cheltuielile aferente, conform relaţiei :

Rezultatul exerciţiului = Veniturile exerciţiului – Cheltuielile exerciţiului

Informaţiile despre performanţa întreprinderii sunt utile pentru a anticipa capacitatea întreprinderii de a genera fluxuri de trezorerie cu ajutorul resurselor existente.

Cheltuielile reprezintă sumele plătite sau de plătit pentru: consumuri de materii prime, materiale consumabile, materiale de natura obiectelor de inventar, lucrările şi serviciile executate de terţi; plata salariaţilor şi a contribuţiilor sociale; plata unor taxe, impozite, vărsăminte. Se mai întâlnesc de asemenea şi cheltuielile cu amortizările, provizioanele şi ajustările, precum şi cheltuielile cu impozitul pe profit şi alte impozite.

Conturile de cheltuieli se găsesc în clasa 6 „Conturi de cheltuieli”, având funcţia contabilă de activ, cu excepţia contului 609 „Reduceri comerciale primite” care are funcţia contabilă de pasiv, iar soldul acestor conturi transferându – se asupra contului Profit şi pierdere.