Societatea Ideală la Platon și Interpretările ei în Secolul al XX-lea

Platon(427/428-347)

„Republica”lui Platon este un dialog de maturitate care datează de pe la mijlocul vieții lui Platon. Mai există 2 texte politice ale acestuia, intitulate „Legile” și „Omul politic”.

„Politica-spune Platon in „Republica”-este arta de a conduce bipezi fără coarne și fără pene.”.

„Politica” reprezintă o cunoaștere speculativă destinată educării comune a oamenilor.” Este arta de a conduce societatea umană. Există 2 modalități de conducere: prin forță (tiranie) și prin persuasiune (regim cu adevărat politic). „Politica este arta de a-i guverna pe oameni cu consimțământul lor.”

Omul politic nu exercită doar o funcție, ci el trebuie să dea dovadă de calități. Politica trebuie sa-i promoveze pe cei care au calități. Politica nu se confundă cu știința militară. Cele 2 domenii diferă prin faptul că știința militară nu răspunde la întrebarea dacă trebuie început războiul sau menținută pacea. Omul politic decide în privința acestor lucruri. Politica nu înseamnă jurisprudența(arta de a aplica dreptatea sau justiția). Jurisprudența este subordonată politicii, pentru că politica este cea care concepe legile, iar magistratura le pune în aplicare. Politica se distinge de arta elocinței(arta discursului). Omul politic,și în acest caz, trebuie să decidă dacă se va folosi persuasiunea sau coerciția. Atât militarul(strategul), judecătorul, cât și oratorul se află în slujba „științei regale”, adică a politicii.

Potrivit lui Platon, politica este prezentă pretutindeni și pretutindeni este legată de alte domenii:legislație,justiție,diplomație,administrație. Un stat bun va fi acela care va ști să armonizeze interesele care decurg din toate aceste domenii. Fiind de o cunoaștere supremă, politica poate lua forma exercitării unei puteri arbitrare și totalitare. Această afirmație nu are un caracter peiorativ. O politică arbitrară apare acolo unde conducătorul se află deasupra legilor. În acel regim, exigențele domeniului politic sunt considerate a nu putea fi prescrise dinainte prin legi generale. Conducătorului politic îi revine, în regimul arbitrar, rolul de a-i dicta fiecăruia ceea ce i se pare potrivit conducătorului politic. Conducătorul politic se exprima nu prin legi generale, ci prin decizii individuale.

Totul este supus autorității, oamenilor nefiindu-le lăsată libertatea de a trăi după voia proprie. Potrivit lui Platon, într-un stat de drept, ordinea nu poate fi menținută decât prin aplicarea riguroasă a legilor, aplicare care este sursa noțiunii de bine comun. Tot ceea ce este rău provine din lipsa reglementărilor. Calitatea vieții politice dintr-un stat depinde de virtuțile cetățenilor. Acestea sunt practicate de cetățeni tocmai pentru a face să prospere statul respectiv. Pentru a avea o bună guvernare, trebuie ca inteligența politică să fie dominantă și trebuie ca înțelepciunea să-și impună pretutindeni suveranitatea. Există și un nume pe care Platon i-l dă înțelepciunii politice,și acela este „sophocrație”.

Sophocrația (guvernarea înțelepților) se bazează pe faptul că guvernanții sunt instruiți în știința politică. Acest regim este singurul capabil să asigure perfecțiunea puterii. În acest regim vorbim, nu doar de respectarea legilor, ci și de un consimțământ al fiecăruia față de voința politică generală.