Contabilitate Aprofundată

CAP 1. Formarea dreptului contabil

Dreptul contabil este o disciplina nouă care regrupează multe elemente vechi. El poate fi definit ca o ramură a dreptului privat care reglementează contabilitatea şi activitatea contabilului.

Încadrarea dreptului contabil în dreptul privat are în vedere faptul că el reglementează ,de regulă, raporturi între persoane precum:

- reglementările privind misiunea contabilului;

- valoarea probatorie a conturilor;

- aspecte legate de difuzarea conturilor în beneficiul asociaţilor, salariaţilor, terţelor persoane.

Dreptul contabil reglementează măsurile, responsabilităţile şi modul de exercitare a profesiunii de către cei care produc sau examinează informaţia contabilă, inclusiv obţinerea calităţilor necesare a unui expert contabil, contabil autorizat sau cenzor.

Pe de altă parte, dreptul contabil fixează norme privind tehnica contabilă.

Dreptul contabil se opreşte îndeosebi asupra contabilităţii financiare şi a contabilităţii naţionale şi mai puţin a contabilităţii de gestiune.

Nu poate fi pus semnul egalităţii între dreptul contabil şi contabilitate. Dreptul contabil fixează norma în timp ce contabilitatea fixează fapta contabilizabilă în interpretarea profesionistului care este obligat să ţină seama de norma de drept contabil dar nu numai de ea. Specialistul în domeniu contabilităţii trebuie să ţină seama şi de normele care reglementează materia respectivă în dreptul comercial, dreptul fiscal,în dreptul muncii etc.

Deşi aceleaşi fapte şi fenomene sunt reglementate şi de alte ramuri de drept, dreptul contabil le reglementează dintr-un unghi specific.

La progresul dreptului contabil , rolul profesionistului contabil este, fără îndoială, cel mai important. Înainte de a deveni o obligaţie legală, imaginea fidelă a fost stabilită ca obiectiv a imaginii contabile in spaţiul Uniunii Europene de către contabili.

La ora actuală nevoia de lege contabilă izvorăşte în principiu din :

- nevoia de protecţie a terţilor care intră în relaţiile cu societăţile care oferă ca garanţie doar patrimoniul social;

- internaţionalizarea activităţii economice, care obligă la căutarea unor comparabilităţi a informaţiilor contabile.

Izvoare legale şi reglementate de drept contabil

Aceste izvoare pot fi structurate ierarhic

Pentru a înţelege esenţa acestei ierarhii trebuie să ne oprim mai întâi asupra tipologiei izvoarelor de drept contabil. Statul nu este singurul care poate interveni în elaborarea regulilor. În domeniul dreptului contabil organismele profesionale au un rol important .Pe plan mondial se constată pe lângă eforturile de reglementare imperativă şi mişcarea de reducere a imperativului în favoarea interpretativului. Rolul profesiunii contabile este în acest context în creştere.

Ca tipologie sursele de drept contabil pot fi:

- statale (legi şi regulamente şi jurisprudenţa);

- profesionale (decizii şi recomandări);

- mixte (planuri de conturi).

Legile şi regulamentele sunt procedeele clasice de creare a regulilor de drept. În materie de drept contabil, trebuie să recunoaştem că sunt texte de legi şi regulamente care nu se referă decât indirect la contabilitate şi, în acelaşi timp, legi şi regulamente care tratează nemijlocit tehnica contabilă.

Nu toate normele care reglementează faptele contabile , au primit şi o tratare în dreptul contabil. (aşa se face că încă sunt lacune în această materie)

- Jurisprudenţa este săracă în materie strict contabilă. Pe plan mondial sunt ţări în care profesiunea contabilă deţine monopolul reglementărilor privind contabilitatea , după cum există şi ţări în care statul este cel care reglementează aproape în totalitate această materie. Un astfel de mod de abordare a existat la noi până în anul 1994. În prezent modalitatea adoptată în România se situează între cele două tendinţe.

- În perspectivă profesiunea va fi cea care v-a reglementa normele în contabilitate.

- În afară de izvoarele de drept naţional putem vorbi şi de o normalizare contabilă internaţională. Avem în acest context organisme publice care emit norme în domeniul contabilităţii şi auditului cum sunt: Cooperaţia pentru Dezvoltare Economică (OCDE); Organizaţia Naţiunilor Unite (ONU).precum şi organisme private cum este Consiliul Internaţional de Standarde de Rapordare Financiară (IASC/ IASB).

- La nivel regional avem :

- Organisme publice: Uniunea Europeană.

- Organisme private: Federaţia Experţilor Contabili Europeni (FEE); Asociaţia Interamericană de Contabilitate ( IAA);Confederaţia Contabililor din Asia de S-E ( ANASE); Corpurile Contabililor din Africa de Vest (ABWA)..

Ierarhizarea surselor de drept contabil

Sursele de drept contabil se cer a fi structurate ierarhic. Această structurare îmbracă, în dreptul contabil, anumite note particulare. Astfel, în general în domeniul juridic , textele internaţionale sunt de ordin superior celor naţionale.În dreptul contabil, există forme specifice.Astfel, directivele emise de Comunitatea Economică Europeană sunt aplicabile abia după ce au fost incluse în legislaţia naţională şi în limitele în care au fost acceptate.

Ierarhizarea care se poate face pentru izvoarele de drept în România este următoarea:

- A. Izvoare legale şi reglementare ;

- B. Alte surse de drept.

În categoria izvoarelor legale şi reglementare putem pune atât problema izvoarelor naţionale cât şi a izvoarelor de drept ale Uniunii Europene.În această categorie sunt cuprinse legi administrative, legi guvernamentale şi texte reglementate, hotărâri guvernamentale etc.

În categoria alte surse drept contabil sunt cuprinse:

• jurisprudenţa şi

• doctrina .

Ele joacă în dreptul contabil un rol foarte important

- Izvoarele de doctrină contabilă pot fi divizate astfel:

-izvoare de doctrina internaţională;

-izvoare de doctrină regională;

- izvoare de doctrină naţională.

Principalele acte normative care reglemenează contabilitatea în România sunt:

- Legea contabilităţii nr. 82, din 24 decembrie 1991, republicată;

- Reglementările contabile conforme cu Directivele europene, aprobate prin Ordinul nr. 1752/ 17.11. 2005;