Credite Bancare

ARGUMENT

Creditul a format obiectul unor ample cercetari in latura de specialitate constatandu-se o diversitate de opinii. Profesorul W.Sombrat ofera o definitie sintetica atunci cand spune: ''Creditul este puterea de cumparare,fara a detine numerar. ''Intr-o maniera asemanatoare, profesorul G. Gide defineste creditul ca fiind ''schimbul unei bogatii prezente,contra unei bogatii viitoare.''

Profesorul F.Leitner defineste creditul ca un ''act economic care face sa nasca in favoarea unui individ un mod de a dispunde in mod permanent de bunurile sau serviciile puse lui, de un alt individ, in cadrul termenului pentru care a fost acorda’’t. La randul sau profesorul A.Page defineste creditul ca fiind ''schimbul unei valori monetare prezente contra unei valori monetare viitoare.

Capitolul 1

ASPECTE GENERALE DESPRE CREDIT

1.1. Ce este creditul? Concept

Creditul, ca si moneda, este o categorie economic-financiara creata pentru a servi la rezolvarea unor probleme economice, sociale legate de procesul de schimb. Creditul a aparut dupa schimbul in natura si ca o consecinta imediata a acestuia. Creditul este tot un schimb insa are particularitatea ca intre momentele de schimb se intercaleaza factorul timp. Cu alte cuvinte, creditul este un schimb care incepe in prezent si se termina in viitor.

In timp practica creditului s-a diversificat, in sensul ca daca in fazele incipiente avea o forma naturala presupunand acordarea unui bun in asteptarea restituirii lui viitoare la o perioada cuvenita ulterior au aparut forme noi, respectiv creditul in marfuri si creditul in moneda.

La creditul in marfuri, obiectul creditului il constitue marfurile vandute, desi atat rambursarea lui cat si a dobanzii aferente se efectueaza in bani.

Creditul in moneda formeaza principala activitate a organizatiilor financiar-bancare si a altor institutii de credit. In aceasta forma, atat obiectul creditului cat si rambursarea lui impreuna cu dobanda se onoreaza in numerar sau in dispozitii asupra numerarului(cecuri,ordine de plata).

Creditul constituie un contract prin care o banca (o firma sau o persoana) transmite unei firme sau unei personae fizice o suma de bani pentru a o folosi o anumita perioada de timp, pentru realizarea unui scop (afacere, investitie) cu obligatia de a restitui suma si dobanda aferenta conform prevederilor stipulate in contract.

Operatiunile de credit pot interveni intr-o gama ampla de relatii intre indivizi sub forma unor acorduri personale simple, pana la tranzactii formalizate ce se efectueaza pe piete monetare.

Sau financiare foarte dezvoltate si formulate in cadrul unor contracte complexe. Asadar o parte importanta a relatiilor de credit priveste mobilizarea capitalurilor disponobile si economiilor.

Partile implicate, tipul de instrumente utilizate si conditiile in care creditul este consimtit, sunt extrem de diverse si in continua evolutie, dar in esenta, el concentreaza o valoare actuala ce se transmite de un creditor (investitor, imprumutator) unui debitor (imprumutat) care se angajeaza sa-l ramburseze dupa un timp, in conditiile specificate in acordul de credit, in cadrul caruia debitorul promite, de asemenea a plati dobanda pentru a remunera pe creditor.