Transportul Internațional

I. ASPECTE GENERALE PRIVIND ACTIVITATEA DE TRANSPORT

1.1. Importata economico-sociala a activitatii de transport

Obiectul activitatii de transport presupune deplasarea în spatiu a bunurilor, marfurilor si persoanelor de catre un transportator, activitate care este o madalitate de înfaptuire a intereselor de natura socio-economica, reglementate juridic.

Procesul aparitiei transporturilor ca ramura distincta a economiei nationale a început la sfârsitul sec XV-lea si sa desfasurat o data cu revolutia industriala. Pâna la începutul sec al XIX-lea transportul se facea numai pe cai de comunicatii terestre si pe cai navigabile.

Transportul feroviar a fost organizat dupa aparitia locomotivei cu abur în deceniul al treilea al sec XIX, locul acestuia fiind luat de transportul feroviar diesel-electric si electrificat.

Transportul feroviar, auto, maritim, aerian, reprezinta un domeniu important al activitatii economico sociale prin intermediul caruia se realizeaza deplasarea sau stramutarea în spatiu a bunurilor si persoanelor în scopul satisfacerii intereselor materiale si spirituale ale societatii omenesti.

În mod cert, evolutia în timp a sistemelor de transport s-a realizat ca raspuns la cerintele societatii. Nevoilor tot mai accentuate privind mobilitatea bunurilor si persoanelor, le-au fost oferite mijloace, moduri de transport din ce în ce mai sofisticate, atât din punct de vedere tehnic, logistic cât si infrastructural. La proiectarea acestora au prevalat întotdeauna ratiuni de natura economica, pe un plan ceva mai îndepartat fiind luate în calcul si cele de ordin social. De altfel, se considera, nu cu mult timp în urma, ca transportul nu reprezinta un scop în sine, ci un mijloc de realizare a unei multitudini de scopuri practice. Validarea oricarei miscari în spatiu a bunurilor si persoanelor depindea exclusiv de scopul urmarit, de efectele economico-sociale ce urmau a fi obtinute. Cu toate acestea, evolutia de ansamblu a societatii omenesti a demonstrat, mai ales în ultimii ani, ca scoaterea din contextul natural a tuturor activitatilor umane, deci si cea specifica transporturilor, nu numai ca nu este benefica societatii, analizate în ansamblul ei, dar poate deveni periculoasa, atât fata de calitatea vietii umane cât si a factorilor de mediu.

Epoca în care problematica specifica transporturilor era tratata doar din perspective de ordin economic precum, de exemplu, cazul proiectarii unui drum pe baza exclusiva a unor prognoze referitoare la evolutia de perspectiva a cererii de transport dinspre sau catre diferitele centre de atractie aflate pe traseul acestuia, este pe cale de disparitie. Acum îsi face locul, din ce în ce mai rapid, o analiza complexa care urmareste, simultan, acoperirea cerintelor de natura economica, ecologica si sociala.

În general, obiectivele politicii în domeniul transporturilor din România, sunt bazate pe:

- Reabilitarea serviciilor de transport, îmbunatatirea calitatii lor, armonizarea acestora cu cerintele europene pentru integrarea lor în sistemul de transport al Europei, în mod special în domeniul transportului rutier;

- Reabilitarea, modernizarea si dezvoltarea infrastructurii, echipamentului si a tot ceea ce tine de transporturi;

- Armonizarea legislatiei cu legislatia Uniunii Europene si o buna implementare a acesteia;

- Dezvoltarea institutionala si întarirea capacitatii administrative pentru atingerea acquis communautaire în domeniul transporturilor.

Transportul de persoane si marfuri este în continua crestere. Mobilitatea este acum parte integranta a societatii în asa masura încât economia moderna este dependenta de aceasta.