Cuprins
- 1.Conceptul de Relații Internaționale pag.3
- 2.Generalități privind noțiunea de diplomație pag.4
- 3.Evoluția în timp a diplomației pag.5
- 4.Funcțiile diplomației pag.6
- 5.Negocierile ca funcție principală a diplomației pag.7
- 5.1Caracteristici ale negocierilor contemporane pag.8
- 5.2 Clasificarea negocierilor pag.9
- 5.3 Principiile de bază ale negocierilor pag.10
- 6.Misiunile diplomatice pag.10
- 6.1Categorii de misiuni diplomatice pag.10
- 6.2 Organizarea misiunilor diplomatice pag.11
- 7.Tipuri de diplomație pag.12
- 8.CONCLUZII pag.14
Extras din proiect
1.Conceptul de Relații Internaționale
Termenul de relații internaționale se referă la totalitatea interacțiunilor din cadrul sistemului internațional.În cadrul acestui domeniu cele mai importante contribuții provin din științele politice, economie, geopolitică, studiile de securitate, istorie, filosofie, drept, studii culturale.
În ceea ce privește istoricul acestui domeniu, deși Disciplina deTeoria Relațiilor Internaţionale este o apariţie relativ recentă în câmpul ştiinţelor socio-umane,aspecte ale relațiilor internaționale au fost studiate încă din timpul istoricului grec Tucidide.
Există antecedente semnificative pentru efortul de a înțelege bazele raporturilor dintre state, preocupările legate de natura relațiilor dintre state, cauzele războiului, problemele păcii, cooperării internaționale, recunoașterii actorilor internaționali care au precedat cu milenii apariția domeniului academic.
Creatori de sistem in filosofia politică precum Machiavelli (secolul al XVI-lea) și Thomas Hobbes ( secolul al XVII-lea) au studiat raportul dintre natura umană și relațiile interstatale.Juriști precum Hugo Grotius au încercat să codifice juridic practici ale relațiilor internaționale , iar economiști precum Adam Smith s-au interesat de impactul politicilor economice interne asupra legăturilor dintre state.
Începând cu 1924, Relațiile internaționale au început să fie predate la London School of Economics de către laureatul premiului Nobel, Philip Noel-Baker, în 1927 înființându-se un departament de Relații internaționale în cadrul acestei universități. După Al Doilea Război Mondial, această disciplină academică a cunoscut o dezvoltare impetuoasă, cu deosebire în universitățile din SUA și Europa Occidentală.
La început disciplina de Relații Internaționale a fost înglobată în domenii de cercetare mai largi (istoria relațiilor diplomatice subsumată studiului istoriei politice, dreptul internațional, economia internațională). Desprinderea de aceste orientări s-a realizat prin afirmarea autonomiei sale de cercetare în interiorul Științei Politice.
Hans Morgenthau, cel care formula chiar domeniul noii discipline , afirma că Relațiile Internaționale se ocupă cu studiul raporturilor de putere dintre actorii internaționali. Relațiile Internaționale se subsumează domeniului mai larg al Științei Politice ce reprezintă genul proxim al noțiunii.
2.Generalități privind noțiunea de diplomație
Etimologic, cuvântul “diplomaţie” provine din cuvântul grecesc “diplóô” (“dublez”), care desemna practica redactării actelor oficiale sau diplomelor în două exemplare - dintre care unul se păstra la arhivă, iar celălalt se înmâna drept scrisoare de recomandare sau de împuternicire trimişilor. Purtătorul celui de-al doilea exemplar a fost numit “diplomat”, iar activitatea desfăşurată de el – “diplomaţie”.
În vocabularul modern, cuvântul “diplomaţie” a fost definit în nenumărate feluri, între care reţinem pe cele mai uzitate.
-Guillaume de Garden, în 1883: “Diplomaţia este ştiinţa raporturilor şi intereselor respective ale statelor sau arta de a concilia interesele popoarelor între ele; într-un sens mai restrâns, ştiinţa sau arta negocierilor…”;
-Ernest Satow, în 1957: “aplicarea inteligenţei şi tactului la întreţinerea relaţiilor oficiale între guvernele statelor independente, extinse uneori la relaţiile cu lor cu state vasale; sau, şi mai pe scurt, întreţinerea legăturilor între state prin mijloace paşnice.” În această definiţie, subiectul diplomaţiei este statul;
-Ferdinand de Cussy, în 1846: “totalitatea cunoştinţelor şi principiilor care sunt necesare pentru a conduce bine afacerile publice între state.”;
-Charles de Martens, în 1855: “ştiinţa relaţiilor externe sau afacerilor străine ale statelor, sau, într-un sens mai restrâns, ştiinţa sau arta negocierilor”;
-Dicţionarul Oxford: “conducerea relaţiilor internaţionale prin negocieri; metoda prin care aceste relaţii se reglementează şi se duc prin ambasadori şi trimişi; activitatea sau arta diplomatului”;
-Punctul de vedere sovietic a fost exprimat în Marea Enciclopedie Sovietică (1952): “Diplomaţia reprezintă activitatea organelor statului care se ocupă de relaţiile externe sau care se ocupă de reprezentarea statului într-un alt stat, apărând pe cale paşnică drepturile statului şi interesele lui în exterior, pentru atingerea scopurilor urmărite de politica externă a clasei dominante în statul respectiv. În sensul îngust al cuvântului, diplomaţia înseamnă arta ducerii tratativelor şi încheierea tratatelor între state.”
Diplomația a fost cel mai bun mijloc pe care civilizația a fost capabilă să-l inventeze pentru a veghea ca relațiile internaționale să nu mai fie guvernate de forță deoarece războiul ca mijloc de rezolvare a litigiilor internaționale nu este practic și nici lipsit de primejdii.
În sens riguros diplomația nu este o știință așa cum este de pildă matematica după cum nu se poate preciza nici cât este de aproape de domeniul artei. De menționat că în multe definiții sunt folosite simultan termenele știință și artă. În domeniul practicii se intâlnesc atât rigoarea științifică cât și arta diplomatului.
Bibliografie
M. Maliţa - "Diplomaţia", Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1975
Colectiv - "Istoria diplomaţiei", vol. 1, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti, 1962
N. Tatomir - "Drept internaţional contemporan", partea I, Univ. A.I. Cuza, Iaşi,Facultatea de drept, 1972
Shaun Riordan,” Noua diplomaţie. Relaţii internaţionale moderne”, Editura Antet, Bucureşti, 2004
Sergiu Medar,” Diplomaţia apărării”, Bucureşti, 2006
Al. Bolintineanu,a d. Nastase-”Drept international Contemporan”,Bucuresti, 1995
Ion M. Anghel - "Dreptul diplomatic şi consular" Ediţia "Lumina Lex", Bucureşti,1996
Curs ”Diplomație”, prof. Gh. Iacob
”Marea Enciclopedie Sovietică” ,editura Soviețkaia Ențiklopedia, 1952
Preview document
Conținut arhivă zip
- Diplomatia - Parte a Relatiilor Internationale.docx