Istoricul leasingului - noțiunea de leasing - caractere juridice

Deşi reglementările în materia utilizării patrimoniului fără proprietatea asupra lui sunt de origine străveche, inventarea leasing-ului ca atare este meritul englezilor – una din primele legi privind leasing-ul a fost legea Uels din 1284 (engl. Statute of Wales).

Evoluţia leasing-ului în secolele XIX-XX în multe privinţe reproduce experienţa agricultorilor englezi din epoca medievală – leasing-ul a căpătat o nouă viaţă în Marea Britanie la sfîrşitului secolului XIX, în legătură cu evoluţia industriei transporturilor şi industriei miniere – proprietarii minelor, în extensiunea explorărilor sale de cărbune, au observat avantajul arendei vagoanelor pentru transportarea cărbunelui, în locul procurării acestora. Astfel au apărut societăţile comerciale ale căror unică afacere era procurarea vagoanelor pentru transportul cărbunelui,şi darea lor în chirie cu posibilitatea răscumpărării (engl. Hire-purchase). În mod similar – graţie evoluţiei industriei extractoare de cărbune şi a transporturilor pe calea ferată – a evoluat leasing-ul şi în Statele Unite ale Americii.

În anul 1960 s-a format prima corporaţie transnaţională de leasing (Mercantile Leasing Company) – fenomen ce a marcat „sciziunea” tradiţiei americane şi celei britanice de reglementare a operaţiunilor de leasing. Spre deosebire de uşurinţa cu care au fost armonizate reglementările ţărilor din sistemul common law în materie de leasing „altoirea” leasing-ului la legislaţiile din sistemul dreptului continental (atât de inspiraţie germană cât şi de inspiraţie franceză) s-a confruntat cu dificultăţi.

Totuşi, deşi unii savanţi au afirmat imposibilitatea acceptării instituţiei de leasing dat fiind incompatibilitatea sa cu principiile de proprietate ale dreptului continental făcând o comparaţie în acest sens între instituţia leasing-ului, şi o altă instituţie de provenienţă common law – proprietatea fiduciară (trust-ul), acesta a început să fie aplicat cu succes în ţările europene – astfel, prima companie de leasing franceză – SEPAFITEC (fr. Socièté d’Etudes et de Participation Financière et Technigue) a apărut la Paris în 1957, iar către anul 1965 în Franţa operau deja 23 de societăţi de leasing.

Principalele susţinătoare ale leasingului echipamentelor industriale au fost băncile, fie indirect prin intermediul unor societăţi specializate de leasing, fie direct după ce acestea au primit autorizaţia să desfăşoare asemenea operaţiuni.

În 1963, cea mai importantă reţea bancară, National Banks, a primit această autorizaţie, urmată de Bank Holding Companies în 1970.

Până în anul 1975, deci în mai puţin de 15 ani, băncile fuseseră autorizate să desfăşoare operaţiuni de leasing în mod direct în 41 de state americane.

Dezvoltarea explozivă a leasingului în America a avut loc pe fondul unei economii expansive şi într-un climat fiscal încurajator.

Foarte rapid, această operaţiune a fost preluată în Marea Britanie pentru ca apoi să se răspîndească în Europa continentală.

După cum se observă leasingul a parcurs o evoluţie complexă, variind de la un sistem juridic ale diferitor state la alt sistem juridic. Deşi în mod cert nu există o continuitate evolutivă, vechea instituţie juridică romană ne-ar putea folosi în demersurile teoretice de stabilire a naturii juridice a contractului de leasing.

1.2 Noţiunea de leasing

Definiţia leasingului poate fi dată atât din punct de vedere economic, cât şi juridic.

Din punct de vedere economic, leasingul reprezintă o operaţiune de finanţare în care finanţatorul asigură fondurile necesare pentru întreaga investiţie.

Din punct de vedere juridic, leasingul reprezintă un contract complex care permite unei persoane să obţină şi să utilizeze un lucru fără a plati imediat preţul, cu posibilitatea de a-l cumpara la un preţ rezidual.

Termenul de leasing este necunoscut în limba romană, fiind preluat din jargonul economic şi comercial englez, unde s-a impus de aproximativ un secol, fiind apoi preluat de ţările europene occidentale.

Definiţia operaţunilor de leasing trebuie să reliefeze elementele esenţiale ale acestora, precum şi modul lor de realizare.

Definiţiile din diferitele legislaţii naţionale ale statelor europene prezintă aceleaşi caracteristici esenţiale ale leasingului. Identitatea de structură a operaţiunilor de leasing îşi are explicaţia in originea comună a diferitelor reglementări naţionale, respectiv în dreptul american.

Diferenţele ce se întalnesc între unele reglementări ale leasingului privesc importanţa pe care statele au înţeles să o acorde unor aspecte referitoare la leasing.