Mărturia mincinoasă

CARACTERIZAREA GENERALA A INFRACTIUNILOR CARE IMPIEDICA INFAPTUIREA JUSTITIEI

1.1.SCURT ISTORIC

Pravilele romanesti din secolul al XVII-lea incrimineaza marturia stramba , juramantul mincinos , cu pedepse foarte aspre mutilarea.In practica insa , pedeapsa mutilarii nu se aplica. Ea era inlocuita cu gloaba , care se platea de regula , in boi .

Codul penal de la 1864 incrimina in art. 287 la 291 marturia mincinoasa ca un delict contra particularilor.Se facea distinctie in lege intre marturia mincinoasa savarsita in materie criminala , intr-o cauza corectionala , intr-o cauza de politie sau intr-o pricina civila. In art. 291 era prevazuta si pedepsita fapta martorului mincinos care beneficia in schimbul delictului de un folos material sau de promisiunea unui astfel de folos.

Unul dintre elementele de baza ale delictului era acela ca fapta sa se fi savarsit in contra acuzatului sau in favoarea sa. De aici asezarea faptei printre infractiunile contra particularilor. In realitate , prin aceasta trasatura esentiala , legiuitorul a vrut sa sublinieze faptul ca marturia trebuie sa aiba legatura cu imprejurarile esentiale ale cauzei. Practica judiciara a vremii a decis in acest sens . Sub acest aspect putem considera ca exista o asemanare si o deosebire intre legislatia actuala si cea de la 1864. Codul de la 1864 nu pedepsea marturia mincinoasa facuta in fata judecatorului de instructie , considerandu-se ca astfel martorul ar persista in faza de judecata , in atitudinea sa stiind ca delictul sau a fost deja consumat.

Se considera ca se obtine o proteguire mai buna a fazei de judecata, unde de fapt, se solutioneaza cauza .

Codul penal de la 1936 incrimina fapta de marturie mincinoasa in art. 227-279 intr-un mod asemanator cu cel din noul Cod penal actual. Fapta considerata delict era asemanatoare aceleia din art. 260 Cod penal actual fiind incriminat in forma sa simpla cu inchisoare corectionala de la 1 la 5 ani si interdictie corectionala de la 1 la 4 ani.

Era prevazuta distinct marturia mincinoasa intr-o cauza criminala sau intr-o cauza corectionala. De aceea intr-o cauza disciplinara, corectionala sau civila, sanctiunea era mai putin severa pentru ultimile trei genuri de cauze. In cauza penala, sanctiunea martorului mincinos era agravata daca pedeapsa ce era aplicata inculpatului, ca urmare a marturiei mincinoase era mai mare de 5 ani  art. 277 alin. 2, teza I  sau mai mare de 10 ani  art. 277 alin. 3, teza a II a.

Codul republicat la 1984 incrimina distinct marturia mincinoasa facuta cu ocazia unei anchete disciplinare. Depozitiile referitoare la martor se extindeau si asupra expertului, traducatorului si interpretului. Informatorul care comitea fapta era sanctionat cu acceasi pedeapsa ca si martorul mincinos dar redusa la jumatate.

Art.281 Cod penal prevedea ca o anumita categorie de faptuitori nu se pedepseau. Textul se referea la martorul care ar fi facut afirmatii adevarate s-ar fi acuzat pe sine, pe o ruda sau pe o persoana de care este legat print-o temeinica afectiune, de savarsirea unei infractiuni, sau si-ar fi cauzat lui sau acelor persoane un grav prejudiciu in ce priveste onoare sau libertate

In eventualitatea unor situatii tranzitorii, in care fapta ar cadea sub incidenta ambelor coduri, problema se poate pune numai in legatura cu sanctionare  dispozitiile referitoare la incriminare fiind in general aceleasi in ambele coduri, in ce priveste pedeapsa ea este aceeasi.

Prezentul cod penal este insa mai sever in ce priveste pedeapsa pentru marturie mincinoasa in cauzele civile si disciplinare care este sanctionata la fel cu marturia mincinoasa savarsita intr- cauza penala.

1.2. EXPLICATII PRELIMINARE

Infractiunile care impiedica infaptuirea justitiei sunt prevazute intr-un capitol de sine statator al codului penal fiind o varianta specifica a faptelor penale care aduc atingere activitatii organizatiilor de stat, organizatiilor publice sau altor activitati reglementate de lege si incriminate in titlul IV din codul penal.

Capitolul II din cadrul acestui titlu incrimineaza faptele socialmente periculoase ce se savarsesc pe parcursul desfasurarii activiitatii judiciare prin nesocotirea unor obligatii procesuale sau a unor garantii procesuale, impiedicand astfel infaptuirea justitiei

Justitia reprezinta o valoare sociala deosebit de importanta, de a carei nestingherita infaptuire depinde intreaga ordine sociala.