Ordinea Juridică a Comunităților Europene

ORDINEA JURIDICĂ A COMUNITĂŢILOR EUROPENE

~DREPTUL DERIVAT~

I. Prezentare generală

În sens larg, ordinea juridică comunitară este dată de ansamblul de norme care guvernează raporturile în care se găsesc Comunităţile europene.

În sens restrâns, această ordine reprezintă raporturile dintre Comunităţile europene şi statele membre, raporturile dintre persoanele fizice şi juridice ce aparţin sau nu statelor membre, raporturile dintre Comunităţile membre şi alte organizaţii internaţionale.

Ordinea juridică a Comunităţilor europene este dată de două categorii principale de norme, şi anume:

1. Norme cu valoare de legi fundamentale, constituţionale (tratatele institutive şi modificatoare);

2. Norme cu valoare de legi ordinare, elaborate de instituţii, în existenţa şi funcţionarea lor (izvoare derivate şi izvoare complementare).

În doctrina de specialitate s-au formulat mai multe criterii de clasificare a normelor juridice comunitare, însă criteriul cu cea mai largă susţinere este cel al forţei juridice a normelor comunitare. Astfel, întâlnim urmatoarea clasificare:

- Izvoarele primare de drept comunitar;

- Izvoare derivate sau dreptul derivat, secundar comunitar European;

- Normele de drept care provin din angajamentele externe ale Comunităţilor

- Izvoarele complementare

- Izvoarele nescrise

II. Dreptul derivat

1. Regulamentele

Regulamentele, aşa cum sunt ele definite de articolul 246 CE constituie ilustrarea majoră a ceea ce Curtea numeşte sistemul legislativ al Comunităţii Conform mai sus menţionatului articol, dar şi a art. 161 Euratom, regulamentele trebuie să întrunescă trei caracteristici:

a. Să fie de aplicabilitate generală, cea ce presupune caracterul nedeterminat,neindividualizat, al situaţilor la care se aplică şi al efectelor produse sub raportul subiectelor juridice cărora li se adresează, persoane fizice şi juridice şi statele membre. Regulamentele nu sunt aplicabile unor destinatari limitaţi, desemnaţi sau identificabili, ci unor categorii înfăţişate abstract şi în ansamblul lor, sfera care se apropie de cea a actelor legislative adoptate de parlamente în cadrul lor naţional. Caracterul de generalitate nu este afectat prin faptul că actul conţine o reglementare aplicabilă diverselor situaţii cu efecte concrete diferite sau de împrejurarea că acest act este de aplicare teritorială limitată.