Activitatea Bancară de Retail în Japonia

Capitolul 1. Noțiuni generale privind activitatea de retail banking

1.1. Conceprul de Retail banking

Retail banking este un termen provenit din limba engleză care în traducere înseamnă „activitatea bancară cu amănuntul”. Acest concep a căpătat definiții care îi reliefează atât sensul larg, cât și sensul restrâns. Astfel, în sens larg, retail banking-ul reprezintă „activitatea bancară desfășurată cu clienții individuali – persoane fizice, IMM-urile, profesiile liberale, micii întreprinzători, care își desfășoară activitatea printr-o rețea de tip bancar extinsă.” În sens restrâns, activitatea de retail banking se orientează către clienții persoane fizice, reprezentate prin populație, desfășurându-se prin intermediul unei rețele dezvoltate de sedii bancare extinse pe teritoriul întregii țări. În acest sens, ne putem referi la activitatea de retail banking folosind sintagma „consumer banking”, la polul opus aflându-se segmentul de „corporate banking” sau altfel cunoscut ca „wholeshare banking” (sector ce vizează activitățile bancare întreprinse cu marile corporații).

Astfel, activitatea bancară de retail banking este reprezentată de activitatea bancară în cadrul căreia clienții individuali se folosesc de produsele și serviciile oferite de bănci. Băncile care se ocupă cu activitățile corespunzătoare retail-ului oferă o gamă largă de produse și servicii printre care se numără depozitele și conturile curente, produsele de ipotecare, produsele de creditare, diversele tipuri de carduri, etc. Cea mai mare parte a băncilor care se ocupă cu activitatea de retail sunt companii private care au ca scop principal obținerea de profit. Acest sector se află în topul celor mai competitive ramuri din cadrul sectorului financiar.

Activitatea de retail banking variază de la banking-ul de tip ,,en-gros” până la banking-ul de tip ,,de la o afacere la alta”, reprezentată prin intermedierea de tranzacții desfășurate între persoane fizice – persoane fizice, persoane fizice – persoane juridice, persoane fizice – bancă, etc. Aceste tipuri de relații au fost denumite în mod uzual relații debitor/creditor, ipotecar/creditor ipotecar, în funcție de serviciile pe care banca i le oferă clienților săi. În ultimul timp băncile acordă o importanță din ce în ce mai sporită segmentării clientelei, fenomen care a dus la reconsiderarea noțiunii de retail banking. Din ce în ce mai multe bănci introdus în structura lor funcțională departamente specializate pe profesii liberale sau IMM-uri întrucât concurența exercită o putere sporită, iar dezvoltarea acestor tipuri de afaceri este din ce în ce mai necesară.

Companiile bancare ce se ocupă cu activitatea de retail oferă clienților lor și servicii cum ar fi creditele comerciale acordate IMM-urilor, denumite în mod frecvent ,,business banking”, în plan opus față de ,,banking-ul personal” destinat persoanelor fizice. Serviciile de creditare oferite organizațiilor reprezintă o activitate complexă în cadrul căreia băncile efectuează o analiză atentă a situației financiare a clienților în scopul determinării nivelului de risc la care sunt predispuși.

După anii `90 activitatea bancară a luat un avânt important, băncile specializându-se, iar mai nou, odată cu sporirea nivelului de tehnologizare au reușit să atragă o gamă largă de clienți. Astfel, prin intermediul implicațiilor implementărilor tehnologiei înalte, s-au produs modificări de o importanță sporită ale strategiilor referitoare la întâmpinarea clienților, la transformarea sediilor din „cărămidă și beton” în sedii de tip virtual sau la folosirea produselor și serviciilor bancare la distanță.

1.2. Tipurile de instituții financiar – bancare ce realizează activități de retail banking

Băncile comerciale de dimensiuni mari care dețin divizii specializate în retail banking sau băncile specializate în acest tip de operațiuni reprezintă principalele ofertante de produse și servicii bancare specifice activității de retail.

Figura nr. 1. Tipuri principale de instituții financiare ce oferă produse și servicii de retail

Băncile comerciale – reprezintă cele mai mari și mai des întâlnite instituții bancare din întregul sistem bancar ce deservesc atât populația cât și companiile de la IMM-uri până la marile corporații. Sunt constituite ca societăți pe acțiuni, având ca scop principal maximizarea profitului.