Comerțul mondial cu tabac

În ciuda numărului mare de ţări producătoare de tutun din întreaga lume, această piaţă rămâne foarte concentrată, atât în producerea, cât şi în consumul şi comerţul internaţional.

Producţia

Generalităţi şi analiza producţiilor la nivel mondial şi naţional

Frunzele de tutun sunt un produs ce se cultivă în prezent în peste o sută de ţări din întreaga lume. Producţia mondială brută de tutun s-a dublat în ultimii patruzeci şi cinci ani. Aceasta a crescut de la 3,5 milioane în 1961, la aproape 6,4 milioane de tone în 2005 (cu producţia de vârf în 1992, 1993 şi la peste 8 milioane de tone în 1997). Această creştere a avut loc într-un ritm anual de aproximativ 1,8% pe an în perioada 1961-2005. Deşi neregulată, această creştere a urmat întotdeauna o curbă ascendentă până la începutul anilor 1990. Producţia mondială de frunze de tutun a crescut într-un ritm destul de constant, de 2,8% pe deceniu, ajungând la 4.6 milioane de tone produse în 1970, 5,3 milioane de tone în 1980 şi 7,1 milioane de tone în 1990 . Ea cunoaşte, totuşi, un declin puternic la începutul anilor 1990 şi, în special în 1997, când a atins apogeul cu 9 milioane de tone. În cursul ultimului deceniu al mileniului, producţia globală a încetinit. În 2001, două treimi din producţia mondială au fost reprezentate de tutun uscat la aer cald (Flue-cured), Burley's (14%), tutun negru uscat natural (10%) şi în cele din urmă tutun Oriental (8%).

Evoluţia producţiei mondiale de tutun între 1961 şi 2005; pricipalele ţări producătoare (milioane tone)

Sursă : Secretariatul CNUCED după datele statistice de la F.A.O

Tendinţele ascendente sau descendente ale producţiei mondiale sunt semnificativ influenţate de politica guvernului chinez şi deciziile sale în ceea ce priveşte alocarea terenurilor cultivabile. Este suficient să ne raportăm la graficul de mai sus pentru a vedea corelaţia semnificativă între această ţară, cea mai mare producătoare de tutun în lume, şi producţia mondială brută de tutun (pentru întreaga perioadă 1961-2005, China a reprezentat aproape 30% din producţia mondială şi 36% din aceasta în 1980). China este producător mondial de tutun brut din anul 1976. Ea produce în principal, tutun uscat în aer cald (57% din producţia mondială) şi tutun Burley (de exemplu, în 2001, producea un sfert din producţia de piaţă). Înainte de 1976, Statele Unite ale Americii produceau aproximativ o cincime din producţia mondială de frunze de tutun.

După China, urmează trei ţări a căror producţie este aproape de nivelul acesteia, mai ales la mijlocul anilor 1980: Statele Unite, India şi Brazilia. Desi Statele Unite au fost primul stat producător de tutun brut în lume în 1961, în 1961-2005 ajungând pe locul doi, de la începutul noului mileniu, se situează pe locul al patrulea în rândul producătorilor de tutun, din cauza scăderii semnificative a producţiei sale. Această ţară produce în principal tutun Burley: aproximativ 17% din producţia mondială în 2001.

Urmează Brazilia şi India, cu producţii care au crescut începând cu anii 1960 şi care au realizat o producţie medie anuală de 415.000 de tone pentru Brazilia şi 465.000 de tone pentru India.

Consumul

Evoluţia consumului mondial de tutun între 1961 şi 2004 ( milioane tone)

Sursă : Secretariatul CNUCED după datele statistice de la F.A.O

Aparent, consumul de tutun brut a crescut considerabil între 1970 şi 1997 trecând de la 4,7 milioane de tone în 1970 la aproape 9 milioane în 1997, ceea ce reprezintă aproape o dublare a sumei consumate în douăzeci si şapte de ani. De atunci, producţia a scăzut la o rată medie anuală de aproximativ 4%, la 6,4 milioane de tone în 2004. Cea mai mare scădere a consumului de tutun a fost înregistrată între 1997 şi 1998. Între aceşti doi ani, tonajul brut al consumului de tutun a scăzut cu 22%, sau aproximativ 2 milioane de tone. Această scădere se datorează, în primul rând, poziţiilor internaţionale luate referitor la controlul tutunului şi politicilor naţionale puse în aplicare pentru a reduce numărul de fumători şi decesele premature provocate de acest produs (fumatul este principala cauză a mortalităţii premature în lume). Această tendinţă a fost deja accentuată de criza asiatică începând cu 1998. Acest lucru s-a dovedit cu atât mai important cu cât Asia reprezintă prima zonă a consumului de ţigări în lume şi, prin urmare, a utilizarii tutunului brut.

Asia se clasează pe primul loc la nivel mondial dacă comparăm utilizările ţărilor dezvoltate si în curs de dezvoltare, cu mai mult de jumătate din consumul mondial aparent, plasându-se cu mult în faţa Americii de Nord şi Europei care consumă fiecare cca 12% din tutunul brut mondial.