Comportamentul Firmei pe Piața cu Concurență Perfectă

1.Introducere

Concurenţa nu are definiţie unanim acceptată, ea avînd semnificaţie în funcţie de context. Privită din punct de vedere economic, concurenţa este întotdeauna legată de tranzacţii pe piaţă, de cerere şi oferta, şi de procesul schimbului. Mai exact, se poate spune ca există concurenţa economică daca consumatorul poate alege între mai multe alternative şi poate astfel opta pentru cea mai convenabila variantă pentru preferinţele sale.

Alta definiţie ne spune ca concurenţa este forma activă a liberei iniţiative, libera iniţiativă generată de propietatea privată, aceasta constituind la rîndul ei o trăsatura esenţiala a economiei de piaţă. Ea reprezintă confruntarea deschisă, rivalitatea dintre agenţii economici, vînzători, ofertanţi pentru a atrage de partea lor clientela. Totodata, concurenţa exprimă comportamentul specific interesat a tuturor subiecţilor de propietate, comportament care se realizeaza în mod diferit în funcţie de mediul concurenţial şi particularitaţile diferitelor pieţe.

Producătorii autonomi şi specializaţi vizeaza profitul, în timp ce consumatorii îşi manifestă opţiunile lor pentru bunurile şi serviciile oferite de producători, vizînd utilitatea lor. Prin faptul că-i orienteaza pe agenţii economici spre producerea a ceea ce este dorit şi cerut de consumatori la costuri cît mai reduse în condiţiile date, concurenţa asigură producătorilor preţurile şi profiturile aşteptate, iar consumatorilor satisfacerea nevoilor.

Concurenţa este unul dintre factorii importanţi ce actioneaza asupra agenţilor economici, astfel încît aceştia sa-şi adapteze oferta la cerere. Pe o piaţă liberă,concurenţa acţionează în strînsă legatură cu preţul. Agenţii economici producători pe o piaţă liberă urmăresc, prin intermediul concurenţei cu ceilalţi producători maximizarea profitului, prin minimizarea preţului şi creşterea calităţii bunurilor produse. Ficare agent economic care acţionează pe piaţa liberă este preocupat de activitatea firmei sale, astfel încît aceasta să fie cea mai competitivă dintre toate iar cîstigul net să fie cel mai bun.

Prin intermediul concurenţei, fiecare producator poate orienta producţia prin costurile de exploatare, urmărind permanent raportul dintre resurse şi cheltuieli. Nici unul dintre producătorii aceluiaşi bun de pe o piaţa nu poate influenţa în mod izolat piaţa acelui bun. Toţi producătorii influenţeaza piaţa, aflîndu-se în concurenţa. Ei o influenţeaza prin practicarea de preţuri cît mai scăzute, putînd ajunge pîna la nivelul de supravieţuire. Prin urmare, concurenţa între producători exercita o presiune asupra scăderii preţurilor de vînzare şi, totodata, contribuie la lărgirea pieţei în ceea ce priveşte cantitatea cerută de consumatori.

2. Concurenţa şi formele sale

CUVINTE-CHEIE

- concurenţă pură

- concurenţă perfectă

- omogenitate intrinsecă

- omogenitate extrinsecă

- echilibrul firmei concurenţiale

- echilibrul pieţei

- primitor de preţ

- echilibru stabil

- echilibru instabil

- dezechilibru autoîntreţinut

- costuri nemonetare

- costuri „balast”

“Competiţia conduce la continua perfecţionare şi eficientizare a productiei. Ea determină producătorul să elimine risipa si să scadă costurile astfel incit să vindă la un preţ mai mic decitalţii. Îi elimină pe cei ale căror costuri ramin ridicate şi face astfel incit să concentreze producţia în miinile celor ale căror costuri sint mai mici.” (Clair Wilcox)

Concurenţa reprezintă confruntarea, rivalitatea economică între industriaşi, bancheri, comercianţi, prestatori de servicii pentru a atrage de partea lor clientela consumatoare prin preţuri mai convenabile, prin calitatea mai bună a mărfurilor, în vederea obţinerii unor profituri cat mai mari şi mai sigure. Concurenţa este însă o confruntare deschisă, loială, în cadrul căreia unităţile economice, în calitatea lor de vanzători, învaţă, printr-un proces continuu de “tatonări şi erori”, să-şi îmbunătăţească situaţia.

Concurenţa reprezintă un comportament specific interesat al unor subiecţi de proprietate, care, pentru a-şi atinge obiectivele, intră în raporturi de cooperare şi confruntare cu ceilalţi, fiind expresia liberei iniţiative.

Concurenţa reprezintă atat o confruntare, cat şi o cooperare intre agenţi economici, in vederea obţinerii unor condiţii mai bune de producţie, de vanzare, de achiziţie a bunurilor de consum, de efectuare a operaţiunilor băneşti, valutare, financiare ş.a.m.d. Este o intrecere pentru a obţine avantaje (sau măcar pentru a diminua probabilitatea producerii riscurilor).