Evaluarea resurselor umane la Grădinița cu Program Prelungit Nr.3

Cap.I Aspecte teoretice privind motivatia personalului.

O problemă care îi fascinează şi în acelaşi timp dă bătăi de cap psihologilor, dar şi managerilor din organizaţii este dată de întrebarea „de ce sunt oamenii motivaţi să facă ceva?”. A încerca construirea unei liste de motive pentru care oamenii se angajează în diferite acţiuni este dificilă, dar putem încerca să enumerăm câteva: dorinţa intrinsecă de a obţine ceva, comparaţia socială, presiunea socială, aspiraţiile personale, probabilitatea de obţine succese, obişnuinţa, creşterea stimei de sine, etc. (Warr apud Furnham, 1997).

Cea mai dificila sarcina pe care o are de indeplinit un manager este aceea de a invata cum sa-si motiveze angajatii si, mai ales, cum sa-i tina motivati.

Scopurile organizaţiilor pot fi realizate doar prin efortul comun al membrilor ei. Una dintre condiţiile pentru care unele organizaţii sunt mai eficiente şi productive decât altele, este dată de calitatea şi cantitatea eforturilor depuse de angajaţii ei, eforturi care sunt legate de motivaţie. Pentru a lucra bine, oamenii trebuie să fie puternic implicaţi în munca lor şi dornici să-şi atingă anumite scopuri, de la cele mai simple (cum ar fi dorinţa de a face rost de bani sau de a ajunge mai repede acasă), până la cele mai complexe şi utile organizaţiei (a realiza lucruri importante, a găsi metode noi eficiente, a face ceea ce le face plăcere).

1.1Concept, procesul motivational

Termenul ”motivatie” provine din cuvantul latin "movere", ce semnifica "miscare". Reprezinta totalitatea motivelor sau mobilurilor constiente sau nu, care determină pe cineva sa efectueze o anumita actiune sau sa tinda spre anumite scopuri (Dictionarul Explicativ al Limbii Romane).

Motivatia se refera atat la comunicare, lucrul in echipa, cultivarea scopurilor comune, cat si la cunoasterea si ajutorul reciproc in realizarea obiectivelor. Este vorba despre crearea unui loc de munca unde ne face placere sa mergem, deoarece ne ofera un sens, un sprijin, indrumare si oportunitati de dezvoltare.

Motivatia este responsabilitatea tuturor managerilor, iar cel mai de pret bun al unei organizatii este reprezentat de oamenii aflati in subordinea acestora. Pentru ca aceasta sa functioneze corespunzator, nevoile personalului, care isi desfasoara activitatea in cadrul companiei, pot si trebuie indeplinite. Angajatii motivati, orientati catre dezvoltare sunt mai fericiti, mai implicati si mai productivi.

Din perspectiva psihologiei muncii motivaţia este definită ca sumă a energiilor interne şi externe care iniţiază, dirijează şi susţin un efort orientat spre un obiectiv al organizaţiei, care va satisface simultan şi trebuinţele individuale (Robbins, 1998). Din această definiţie rezultă trei elemente cheie: efortul, obiectivele organizaţionale şi trebuinţele.

Efortul este o măsură cantitativă a intensităţii. Astfel, un angajat puternic motivat depune o activitate susţinută la locul de muncă. Totuşi nu orice efort intens conduce la performanţe în muncă. Angajatul trebuie să-şi canalizeze aceste eforturi spre a îndeplini şi obiectivele organizaţionale, acestea formând componenta calitativă a efortului, care dă valoare efortului depus (figura 1.). Cu cât obiectivele personale sunt mai apropiate de cele organizaţionale, cu atât efortul depus va aduce o contribuţie mai mare la rezultatele aşteptate de organizaţie (figura 1.b.), după cum nealinierea acestor obiective va rezulta în performanţe slabe la locul de muncă (figura 1.a).

Figura 1. Alinierea obiectivelor personale cu cele organizaţionale

Motivaţia trebuie analizată şi ca un proces de satisfacere a trebuinţelor (figura 2.). Trebuinţa este o stare internă de necesitate care face ca anumite scopuri să fie atractive. Atâta timp cât este nesatisfăcută, ea creează o tensiune internă care stimulează individul, antrenându-l într-un comportament prin care acesta urmăreşte satisfacerea trebuinţei şi reducerea tensiunii (Zlate, 1981).