Factorii determinanți ai dezvoltării afacerilor familiale

Noi oferim aici o completare la lucrările recente cu privire la afacere de familie, care a demonstrat necesitatea de a merge dincolo de definiţiile generale ale acestora într-un cadru instituţional, istoric şi cultural. Concentrându-ne pe experienţe din secolele XlX-lea şi XX-lea în Marea Britanie, Spania, si Italia, promovam ideea ca in acea perioada nu a existat ceva mai simplu ca modelul mediteranean pt aceste tipuri de afaceri familiale (asociatii familiale). Noi incercam sa demonstram necesitatea de a lua in considerare afacerile familiale in context national si regional astfel putand reusi sa intelegem capacitatile si caracteristicile acestor gen de afaceri.

Afacerile familiale au fost observate frecvent ca fiind un raspuns versatil şi de success antreprenorial la eşecurile de pe piaţă în etapele timpuri ale industrializarii (sec XIX si XX).

Desi la o scara mica, afacerile familiale au ramas numeric semnificative, in unele tari din Europa in sec XX.

De exemplu in Italia 75% din totalul nr de firme erau reprezentate de afacerile familiale ; 80 % in Germania, 76 % in

Regatul Unit, şi 71 % Spania.

Raportandu-ne la cele mai mari firme in Franţa 60% dintre acestea sunt afaceri de familie , iar în Italia apoximativ 50 %.

Este interesant de astfel faptul ca in timp ce in Marea Britanie capitalul institutional domina firmele mari, in Spania afacerile familiale din capitalul industriilor s-au evaporate. Insa au ramas in alte sectoare precum cel de fabricarea a produselor alimentare şi băuturi, comerţul, în industria de construcţii, şi în unele ramuri ale industriei chimice (farmaceutică şi producţia de parfum).

De asemenea este interesant si faptul ca recentul proces de privatizare a conglomeratelor aflate in proprietatea statului au largit considerabil sectiunea capitalismului industrial Italian “controlat” de societatile aflate in proprietatea familiei.

Exemplu de astfel de societati: Benetton, Del Vecchio (Luxottica pahare), Riva, şi Lucchini (oţeluri de specialitate), care au cumparat o mare parte din actiunile detinute de stat in domeniul distributiei si industriei de fier si otel.

Dezbaterile in ceea ce priveste performantele afacerilor familiale au pivotat, uneori in comparatii nefavorabile, cu termenii de crestere si capacitate de inovare raportate la modelul companiilor americane. Totusi cercetarile recente au demonstrat că este înşelător sa vezi afacerile familiale , ca o expresie generică, uşor de tradus în întreaga economice deoarece aceasta afacere poate avea intelesuri diferite in anumite societati.

De exemplu in Mare Britanie Afacerile Familiale sunt descries ca fiind: o firma in care un membru al familie este Directorul General, exista cel putin 2 generatii de famili care pot prelua controlul, si unde un minim de 5 % din dreptul de a vota este detinut de familie.Aceasi definitie este aplicate si in Spania de peste 50 de ani dar cu un control mai riguros din partea familiei pe plan financiar.

Este la fel de aplicabila si in modelul Italian, in care familia detine un control largit asupra companiei datorita puterii marite de a vota prin dreptul de a imparti acesta intre membrii, de a se pune de accord si modul de folosire a acestor actiuni detinute. Acest lucru permite fondatorilor si familiilor acestora sa mobilizeze resursele pe piata financiara si in acelasi timp sa controleze compania doar cu o mica parte din capitalul social.

Cercetarile recente despre comportamentul afacerilor familiale au fost facute prin comparatia a 2 tari. Acestea au dezvaluit o relatie destul de stransa intre institutiile nationale, politice si culturale precum si in comportamentul afacerilor familiale analizand obiceiurile si capacitatile acestora. Totusi acest contrast intre 2 tari au o limita.

Raportandu-ne la Italia- unde acest gen de afaceri au crescut, si Marea Britanie-unde s-a inregistrat un usor decline, diferentele au constat in : relatiile cu bancile, industria, dar cel mai puternic diferentiator este statul.

Afacerile familiale au jucat un rol-cheie în industrializarea timpurie a Marii Britanie, Spaniei şi Italiei, dar s-au separat după al doilea război mondial, cu o scădere relativă importanta în Britania.

Cu toate acestea in acest articol, , nu ne concentram numai asupra diferientelor dintre Marea Britanie şi cele două ţări mediteraneene, ci, de asemenea, exploram si distincţiile dintre afacerile familiale in italia şi spania avand in vedere rezultatul contrastal regional şi naţional în cadru social, politic,economic, şi al fortelor instituţionale, care au provenit din secolul XIX şi au continuat pana astăzi. În consecinţă, vom discuta despre rolul forţelor instituţionale , inclusiv legi cu privire la impozitarea, la răspunderea limitată, la moştenire, alături de sistemele de valori şi de formare profesională în timpul industrializarii. Noi am evaluat de ce, având în vedere unele similitudini remarcabile în afacerile familiale din cele trei ţări în timpul industrializarii, o mare parte dintre acestea au rămas cu mult mai puternice în Spania şi Italia decât în Marea Britanie. Cu toate că rezultatele au fost similare în cele două tari mediteraneene, subliniem faptul că forţele care au influentat puterea in afacerile familiale au fost foarte diferite în Spania şi Italia.

Afacerile Familiale, Retelele de valori si Institutiile

Ca un răspuns la incertitudinile externe, cresterea afacerilor familiale au fost interpretat ca o reţea de încredere, care, la rândul său, au fost incorporate in mediul afacerilor locale. Acestea s-au axat in primele stadii ale industrializarii dar si in unele economii mature, unde familia si comunitatea au fost deseori privite ca fiind interfata ideala dintre firma si piata.

Desi afacerea familia ar putea reprezenta o piata interna pentru forta de munca , o sursa de informatii de piata , o sursa pentru finantare si extindere , limitele acesteia au zacut deobicei intr-un grup mai mare cu valori si culture commune. Astfel de reţele centrice de familie nu sunt pur şi simplu anacronisme istorice. Grupurile mari, relative stabile au reprezentat o importanta caracteristica a sec. XX in multe economii aflate in curs de dezvoltare, in mod special in America Latina si Asia. Ideea că afacerile familiale au fost încorporate în cadrul reţelelor sociale de încredere, implică faptul că valorile şi atitudinile împărtăşite influenţează atât comportamentul in familie cat şi cel in afaceri. Această abordare se afla in centrul recentei munci in afacerile familiale , unde regulile informale ale jocului stau la baza retelelor externe cu alte firme si /sau alte organizatii, mai ales cele de stat. In plus, comparatiile internationale au dezvaluit diferente semnificante in comportamentul firmele din tari cu divergente culturale si cu foarte multe tipuri de relatii familiale.

Impactul acestor forte se aplica de asemenea si in regulamentul intern al firmelor unde normele sociale tin atat de comportamentul familial cat si de aspiratiile liderului in afaceri individuale, care poate forma strategii privind succesiunea la conducere, lucru care ii diferentiaza pe plan international. Aceste strategi de succesiune, sunt încorporate într-o cultura bine definite, sunt un bun punct de inceput al afacerilor familiale , avand in vedere diferentele dintre afacerile familiale in diferitele medii institutionale. Intr-un mediu riscant familiile au furnizat: “protectie impotriva consecintelor economice a evenimentelor adverse nesigure”, special in sfera de management a alegerii viitorilor lideri. Unde obiectivele familiei si cel al firmei sunt unite prin retele apropiate de incredere, acestea au avantajul de a asigura o combinaţie de stimulente, monitorizare eficientă, şi loialitate pentru a se proteja împotriva pericolului lipsit de decenta manageriala.Se stie ca in asociatiile familiale, procesul de asigurare a transmiterii postului de conducere din generatie in generatie, poate fi plin de conflicte si poate devein cel mai mare soc traumatic, pentru afacere, fiind astfel problema esentiala cu care se confrunta acest gen de afaceri in familie. Mai mult decât atât, deşi sindromului Buddenbrooks ii este data putina crezare , exista dovezi care sugerează faptul că succesiunile persistente confidenţiale (dealungul mai multor generaţii) poate da unei firme mai mult o perfecţionare activă, decât aparente unei afaceri instabile. Acest lucru se intampla deoarece societatea avanseaza si astfel influenteaza afacerile familiale si atunci sperantele si aspiratiile fondatorilor ei nu mai sunt intr-o concordanta atat de stransa cu succesorii acesteia