Introducere în Managementul Resurselor Umane

1.1. Abordări ale managementului resurselor umane

Managementul resurselor umane reprezintă acţiunile şi deciziile care determină natura şi conţinutul relaţiilor între organizaţie şi angajaţii săi, precum şi cele care oferă o perspectivă asupra sistemului de angajare. Reprezintă ansamblul de activităţi generale şi specifice, privitoare la asigurarea, menţinerea şi folosirea eficientă a RU din cadrul organizaţiei. Presupune îmbunătăţirea continuă a activităţii tuturor angajatţlor în scopul realizarii misiunii şi obiectivelor organizaţionale. Indiferent de modul de organizare, activitatea de personal dintr-o întreprindere are două categorii de obiective:

a) Obiective strategice, pe termen lung, care au în vedere organizarea resurselor umane şi planificarea acestora.

b) Obiective umane, operaţionale, de natură tactică şi administrativă, care au în vedere activităţile care vizează conducerea zilnică a grupurilor de muncă. Responsabilitatea MRU revine atât managerilor superiori cât şi departamentului de specialitate. Managerii superiori au datoria de a cunoaşte activităţile specifice,stimulând cooperarea eficientă dintre comportamentele firmei şi departamentul RU.Managerul departamentului de RU are responsabilitatea promovării unei concepţii corecte asupra conţinutului activităţilor domeniului condus.

Resursele umane sunt considerate în prezent cea mai de preţ avuţie a întreprinderii, de a căror gestionare depinde viitorul firmei.

Ansamblul schimbărilor din mediul întreprinderii, dezvoltarea informaticii de gestiune, schimbarea mentalităţilor, atât a managerilor cât şi a salariaţilor, au antrenat dezvoltarea sarcinilor domeniului gestiunii de personal. În prezent, gestiunea personalului nu se mai limitează la aspectele cantitative privind efectivele de personal şi salariile, ci devine “gestiunea oamenilor în timpul muncii, în organizaţii” , incluzând deci condiţiile de muncă, relaţiile sociale sau relaţiile industriale, informarea şi comunicarea, climatul social, satisfacţia de pe urma muncii prestate, motivaţia şi alte aspecte calitative referitoare la resursa umană . În acelaşi timp, schimbări profunde intervin şi în domeniile tradiţionale (salarizare, recrutare, formare etc.) datorită modificărilor legislative, sociale, culturale şi apariţiei unor instituţii specializate care asigură servicii de consultanţă în domeniul gestiunii de personal, cum sunt cabinetele de recrutare, organismele de formare, oficiile de informatică, auditorii sociali. Resursele umane sunt primele resurse strategice ale unei organizaţii

( societate comercială, instituţie, asociaţie, etc), în noua societate informaţională capitalul uman înlocuind capitalul financiar ca resursă strategică. Resursele umane sunt unice în ceea ce priveşte potenţialul lor de creştere şi dezvoltare, în capacitatea lor de a şi cunoaşte şi învinge propriile limite. Succesul unei organizaţii, gradul de competitivitate al acesteia, pornesc de la premisa că oamenii sunt bunul cel mai de preţ al organizaţiei. Resursele umane constituie un potenţial uman deosebit care trebuie înţeles, motivat şi implicat cât mai deplin în realizarea obiectivelor organizaţiei. Pentru aceasta, deciziile manageriale din domeniul resurselor umane trebuie adaptate întotdeauna personalităţii şi trăsăturilor angajaţilor. În teoriile tradiţionale ale întreprinderii, salariaţii erau priviţi prin prisma modului în care executau în mod disciplinat anumite operaţii prestabilite sau îndeplineau anumite activităţi. Astfel s-au cristalizat concepte ca "forţa de muncă", definind totalitatea aptitudinilor fizice şi intelectuale utilizate de salariaţi în procesul muncii. Aceste concepte (forţa de muncă, mână de lucru) se utilizau la singular definind ansamblul, masa angajaţilor,fără a face trimitere la salariaţi ca indivizi cu persoalitate, nevoi, comportament, educaţie, experienţă si valori specifice. În accepţiunea modernă, din perspectiva managementului resurselor umane, oamenii nu sunt angajaţi doar pentru a ocupa anumite posturi vacante ci, fiecare în parte, pentru rolul lor important pe care îl pot avea în cadrul organizaţiei. Acest lucru este cu atât mai evident cu cât, în mediul socio-economic actual caracterizat prin concurenţă, dinamism şi interdependenţă, multe din dificultăţile sau succesele organizaţiilor au la bază resursele umane şi managementul acestora.