UE o guvernanță multinivel

Capitolul 1.

Conceptul de guvernanță multi-nivel

Sistemul de guvernanță multi-nivel își are rădăcinile din cadrul instituțional privind politicile comunitare şi a procesului politic comunitar care semnifică faptul că sistemul de guvernare comunitar prezintă un grad înalt de integrare vertical cât și orizontal. Chris Ansell consideră guvernanța multinivel ca fiind focalizată pe întrepătrunderea unor rețele suprapuse care acționează simultan în sferele funcționale multiple. Prin alți ochii acest concept este văzut că fiind ca pe o negociere continuă între diferitele niveluri guvernamentale şi prezintă metodele în care guvernele supranaționale, naționale, regionale și locale sunt implicate în rețele de politici publice.

Terminologia subliniază creșterea dimensiunii actorilor non-statali care sunt mobilizați în elaborarea politicilor Uniunii Europene și pe creșterea frecvenței și complexității interacțiunilor dintre actorii guvernamentali. Astfel, guvernanța multi-nivel subliniază o nouă și importantă problemă legată de rolul, puterea și autoritatea statelor. Ținându-se cont de numărul de domenii acoperite de politic, de scopul acestor politici și de căile prin care aceste politici sunt dezvoltate se poate afirma faptul, că niciun alt organism de cooperare internaţional nu este atât de evoluat și de extins comparative cu Uniunea Europeană

Alți susținători al acestui concept sunt, G. Courty, G. Devin care în cadrul Construcției Europene afirmă faptul că UE este o organizaţie internaţională cu caracter supranaţional “mai puţin decât o federaţie, dar mai mult decât o confederaţie. un proces sui generis lucrat prin acţiunea statelor, fără a fi stăpânit în întregime de acestea: o figură în mişcare, care contribuie de o manieră nesigură – voluntară şi constrânsă, întreprinzătoare şi reversibilă – spre emergenţa unui nivel superior de reglementare”. Privită dintr-o anumită perspectivă Uniunea Europeană poate fi considerată ca un mix între o largă extindere a integrării supranaționale și cooperarea interguvernamentală clasică dintre statele suverane. Durabilitatea unei zone gri între supranaționalism și interguvernalism constituie principala diferență dintre guvernanta multi-nivel și unele teorii ale integrării. Guvernanța nu elucidează problematica suveranității statale ci doar susține că o structură multi-nivel este formată de actori supranaționali și subnaționali. Conform teoreticienilor Pierson, Jactenfuchs și Pollack, conceptul instituţional se poate aplica foarte bine studiului instituțiilor europene şi procesului de integrare europeană, acestea fiind foarte bine evidențiate de precedenți, în cadrul sistemului de guvernare multinivel. Transferul de loialitate și suveranitate între entitățile naționale și supranaționale, precum și viitorul relațiilor în Uniunea Europeană sunt unele dintre principalele probleme ale teoriei integrării care nu sunt clarificate prin abordarea guvernanței.

Uniunea Europeană este interpretată de guvernanţă multi-nivel ca un sistem politic cu interconectări instituţionale la diferite niveluri:

1) European - Comisia Europeană, Consiliul European şi Parlamentul European;

2) Naţional ;

3) Regional.

Aceste niveluri interacţionează între ele în două dimensiuni:

A) dimensiunea verticală (de-a lungul diferitelor niveluri de guvernare);

B) dimensiunea orizontală (cu alţi actori relevanţi, în cadrul aceluiaşi nivel).

Un nivel multiplu de guvernanță este unul popular în zilele noastre ce are virtutea de a captura schimbarea de timp. Îmbrățișând deliberat această guvernanță se încurajează un dialog a cărui cuprins este orient spre studiul nivelelor din cadrul UE, ca de exemplu fiind politica sistemului național, care a ignorat dimensiunea tradițională Europeană. Deasemnea această guvernanță a ajutat la realizarea unui nou ,,pasaj,, spre noi căi de cercetare către o singură piață și o regionalizare a UE.

Guvernele naţionale îşi menţin un rol decizional important, dar controlul este localizat la nivel supranaţional. Suveranitatea naţională este dilatată în acest proces decizional, iar instituţiile supranaţionale sunt autonome. Descentralizarea este termenul utilizat în mod curent pentru transferul puterii (doar o anumită parte) de la nivel central spre celelalte niveluri. În literatura de specialitate există postulatul conform căruia dispersia guvernanţei de-a lungul mai multor jurisdicţii este mult mai flexibilă decât concentrarea guvernanţei la nivelul unei singure jurisdicţii. O guvernanţă eficienţă presupune ajustarea jurisdicţiilor prin compromisul între virtuţi şi vicii ale centralizării. La ceea ce se petrece recent pot susține faptul că guvernan’a multinivel este cel mai adecvat model pentru Uniunea Europeană. Aceasta se datorează faptului că pentru a rezolva probleme atât la nivel național cât și la nivel Uniunii Europene este necesară o participare în număr, astfel încât să se asigure o înţelegere și rezolvare rapidă prin acoperirea necesităților pe ambele planuri. În prezent asistăm la o amploare a conceptului și a întregilor analize practice dezvoltate spre o guvernanță comunitară care încearcă să surprindă printr-o complexitate a dezvoltării sistemului european, care la rândul lui reflectă și complexitatea guvernanței la nivel național, unde prezintă structuri eterogene ce sunt influențate de intervențiile statului, de natura economiilor și desigur de schimbarea echilibrului de forțe în/și din afara statului. Întregul termen de guvernanță sugerează deasemenea faptul că unii actori subnaționali,( exemplu fiind actorii din piața germană), care influențează mult mai îndelung sectorul politic, datorat în principiu puterii financiare și politice dobândite la nivel domestic. Ca urmare la baza guvernanței multi-nivel al UE este stabilită o orientare de concretizare a puterii, ce se realizează, prin politici strategice de securizare( exemplu fiind ESDP- acesta fiind un program de reformă în vederea securizării perioadei viitoare a UE) .